În viaţă avem parte şi de beneficii neaşteptate dar şi de pagube neaşteptate. De ce ?
Să observăm trei situaţii de viaţă :
I. Domnul a dat fără să-i ceară părerea lui Iov
„Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău. I s-au născut şapte fii şi trei fete.
Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului”. (Iov 1 : 1 – 3)
Cum de a ajuns la un astfel de nivel de trai ? Cel rău ştia foarte bine şi Îi spune Lui Dumnezeu :
„Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui ? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara”. (Iov 1 : 10)
II. Domnul a luat fără a-i cere lui Iov … aprobarea
Iov „a zis :
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului !” (Iov 1 : 21).
În necazul în care se afla, Iov a crezut că va rămâne pentru totdeauna la fel, că nu va mai prospera aşa că situaţia lui nu se va mai schimba în bine : „ … gol mă voi întoarce în sânul pământului”, dar lucrurile nu s-au terminat aşa ! În Iov 42 : 10 – 13 scrie :
„Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
Fraţii, surorile şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de măgăriţe. A avut şapte fii şi trei fete … ”.
Familia i-a fost refăcută şi a ajuns să aibă dublu faţă de averea iniţială : „I s-au născut şapte fii şi trei fete. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori” .(Iov 1 : 2 – 3).
Depindem de Dumnezeu, nu de capacitatea noastră şi este clar că fiecare om, poate să ajungă numai până acolo unde vrea Dumnezeu !
„Drept răspuns, Ioan i-a zis : „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer”. (Ioan 3 : 27) Nici mai mult nici mai puţin.
III. Omul a dat fără a-L întreba pe Domnul
Nu întotdeauna însă avem sau pierdem din cauză că trecem prin încercări. În viaţă poate exista şi situaţia în care omul este pus în faţa pierderii, din cauza lui şi în acele momente nu poate să spună că : „Domnul a luat …”.
Unui împărat, care ajunge să piardă o sumă foarte mare de bani, (pentru a reveni în voia lui Dumnezeu), prorocul îi spune :
„Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât”. (II Cronici 25 : 9)
Acesta este Harul Lui Dumnezeu. EL ne ajută şi când nu merităm. Despre ce sumă de bani era vorba ? O sută de talanţi de argint ! Undeva spre 70.000.000 de lei !
Lecţiile se plătesc, uneori Şcoala necazurilor conţine astfel de materii : Deciziile greşite şi urmările lor.