Scriitorul grec Erodot [citatul este dintr-o carte scrisă prin anii 1900] spune că un filosof ar fi zis către Alexandru cel Mare :
„Prea Înălţate Împărate, Luminăţia Ta ai o piatră preţioasă mai grea decât orice alt mărgăritar, însă punând un pic de pulbere pe acea piatră preţioasă, ea devine mai uşoară decât alte pietre preţioase”.
Nu înţelegea Alexandru această declaraţie a filosofului şi de aceea el ceru lămurire. Atunci filosoful zice :
„Piatra preţioasă e inima ta, care e grea, fiindcă are dorinţi prea multe, voeşte să cuprindă toată lumea. Această inimă, Înălţate Împărate, nu va mai avea aceste dorinţi, când vei fi pus în mormânt şi vei fi acoperit cu pământ. Atunci inima e mai uşoară, căci nimic nu mai doreşte”.
Multă înţelepciune a învăţat de aici marele împărat. Şi-a dat seama că moartea va pune capăt ostenelilor lor şi a devenit mai înţelept.
„Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor ? – (Oprire)”. (Psalmul 89 : 47 – 48)
Etan Ezrahitul punea două întrebări :
- Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea … ?
- care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor ?
Toţi oamenii ajung la pragul trecerii în lumea de dincolo, este adevărat, dar nu toţi ajung în locul de pedeapsă. Cei care L-au primit în viaţa lor pe Domnul Isus, ca Stăpân şi Mântuitor, ajung acolo unde a mers şi El, în Raiul Lui Dumnezeu !
Să dea Domnul Dumnezeu ca toţi cei care citesc aceste cuvinte să audă în ziua plecării de pe pământ : „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”. (Evanghelia după Luca 23 : 43)