Cârmuirea Duhului Sfânt, II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

Florin

II. Cum învăţ să mă las cârmuit de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt ? [Faptele Apostolilor 16.1-10]

„Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia ; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie”. (Faptele Apostolilor 16 : 6 – 7)

Dacă acceptăm metafora cârmaciului (Duhului Sfânt) care cârmuieşte corabia vieţii creştinului este necesar să conştientizăm faptul că un creştin învaţă să-L asculte pe Dumnezeu şi prin / din greşelile pe care le face.

Studiu de caz : Iosafat sau Din greşeli învăţ să-L ascult pe Dumnezeu

[Există cel puţin două categorii de oameni : (1.) cei care atunci când sunt solicitaţi să ajute pe cineva spun imediat Da şi o a doua categorie (2.) cei care spun imediat Nu, când sunt aflaţi într-o situaţie asemănătoare. Iosafat făcea parte din prima categorie, a celor care trebuie să înveţe să spună Nu].

Să observăm trei situaţii din viaţa lui Iosafat, în care ajutorul îi este cerut de :

  1. Ahab (II Cronici 18 : 3 – 4), apoi de
  2. Ahazia (II Cronici 20 : 35 – 37), şi în final de
  3. Ioram (II Împăraţi 3 : 1 – 12).

În Psalmul 69 : 5, David a scris :

„Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse”. În ebraică pentru greşeală, în acest verset este folosit asma care înseamnă „infracțiune, vinovăție”.

O greşeală este şi obiceiul de-a accepta imediat când cineva îmi cere sprijinul, fără a analiza cererea şi fără a mă întreba dacă Dumnezeu este de acord cu aşa ceva.

Să observăm cele trei exemple din viaţa lui Iosafat

I. Ahab

Găsim scris că :

„Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug şi s-a încuscrit cu Ahab. După câţiva ani s-a coborât la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat, pentru el şi pentru poporul care era cu el, un mare număr de oi şi boi şi l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda :

„Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad ?” Iosafat i-a răspuns : „Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.” Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel : „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.” … ”. (II Cronici 18 : 1 – 4)

A greşit deoarece întâi a făcut promisiunea şi abia apoi a cerut să afle care este Cuvântul / voia Lui Dumnezeu … iar el ştia că trebuie să se ţină de cuvântul dat deja. Care a fost urmarea ?

În II Cronici 19 : 1 – 3 scrie că :

„Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a întors în pace acasă la Ierusalim. Iehu, fiul prorocului Hanani, i-a ieşit înainte şi a zis împăratului Iosafat :

„Cum de ai ajutat tu pe cel rău şi ai iubit pe cei ce urăsc pe Domnul ? Din pricina aceasta este mâniat Domnul pe tine. Dar tot se mai găseşte şi ceva bun în tine, căci ai înlăturat din ţară idolii şi ţi-ai pus inima să caute pe Dumnezeu”.

Se poate întâmpla ca dorind să-i fac un bine altcuiva să-mi fac mie un rău ? Da !

II. Ahazia

După moartea lui Ahab în Israel a ajuns împărat Ahazia.

„Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al şaptesprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doi ani peste Israel.

El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a umblat în calea tatălui său şi în calea mamei sale şi în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. A slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui şi a mâniat pe Domnul Dumnezeu lui Israel, cum făcuse şi tatăl său”. (I Împăraţi 22 : 51 – 53)

În Biblie nu găsim scris exact cum au stat lucrurile, dar putem înţelege că Iosafat îl cunoştea pe Ahazia (şi ce fel de om este) …

„După aceea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a unit cu împăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.

S-a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber. Atunci Eliezer, fiul lui Dodava din Mareşa, a prorocit împotriva lui Iosafat şi a zis :

„Pentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul îţi nimiceşte lucrarea.” Şi corăbiile au fost sfărâmate şi n-au putut să se ducă la Tarsis”. (II Cronici 20 : 35 – 37)

Nu era greşit ce voia să facă, ci faptul că s-a aliat cu cine nu trebuie pentru îndeplinirea scopului pe care şi l-a propus. Se poate ca după acest prim eşec să se fi întâmplat ce scrie în I Împăraţi 22 : 48 – 49 unde este relatat că :

„Iosafat a făcut corăbii din Tars ca să meargă la Ofir să aducă aur ; dar nu s-au dus, căci corăbiile s-au sfărâmat la Eţion-Gheber. Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat : „Vrei ca slujitorii mei să meargă împreună cu ai tăi pe corăbii ?” Dar Iosafat n-a voit”. Aceasta ar însemna că Iosafat a început să înveţe să spună : Nu !

III. Ioram

În II Împăraţi 1 : 17 scrie că :

„Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda ; căci n-avea fiu”. Ioram era fratele lui Ahazia.

„Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca tatăl său şi ca mama sa.

A răsturnat stâlpii lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său ; dar s-a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a abătut de la ele.

Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei şi de o sută de mii de berbeci cu lâna lor. La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat pe tot Israelul.

A pornit şi a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda : „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea ; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului ?” Iosafat a răspuns :

„Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” Şi a zis : „Pe care drum să ne suim ?” Ioram a zis : „Pe drumul care duce în pustiul Edomului.”

Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului au plecat ; şi, după un drum de şapte zile, n-au avut apă pentru oştire şi pentru vitele care veneau după ea. Atunci împăratul lui Israel a zis : „Vai ! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea pe mâinile Moabului !”

Dar Iosafat a zis : „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul ?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns :

„Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă în mâinile lui Ilie.” Şi Iosafat a zis : „Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat şi împăratul Edomului s-au coborât la el …”. (II Împăraţi 3 : 1 – 12)

Din această relatare biblică observăm că Iosafat a făcut exact aceaşi greşeală ca pe vremea lui Ahab … a promis şi abia apoi L-a întrebat pe Dumnezeu …

STUDII ASEMĂNĂTOARE :

[Sursa foto : internet]