Învierea lui Lazăr (Cândva-ul ca mod de viaţă, Ioan 11.3, 21)

Florin
Învierea lui Lazăr, Ioan 11
Învierea lui Lazăr, Ioan 11

„Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” (Ioan 11 : 3)

„Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu !” (Ioan 11 : 21). Întrebarea este : Tu crezi ce spui ?

În versetul 26, Ioan redă cuvintele Domnul Isus, care o întreabă pe Marta :

„oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta ?” Răspunsul ei este clar : „Da, Doamne, eu am crezut …” (GBV 1998).

Credinţa la viitor, la trecut … oriunde numai în prezent nu, de fapt singura credinţă lucrătoare, credinţa din prezent, de aici şi acum !

Aşa este credinţa teoretică, nu spune că nu crede … dar sunt prea puţine şanse, este prea târziu pentru acum, dar nu prea târziu pentru mai târziu, pentru la Înviere … în ziua de apoi !

Acesta este cândva-ul ca mod de viaţă ! Şi aşa este şi genul de credincios care începe cu Dumnezeu, dar nu şi sfârşeşte cu EL ! Dar este cu Dumnezeu … în gură !

Să vedem cum a decurs dialogul dintre Marta şi Domnul Isus, (fiindcă ea, a avut iniţiativa, la fel ca şi noi când decidem să ÎL rugăm) :

„Marta a zis lui Isus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu ! Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”

Isus i-a zis : „Fratele tău va învia.”

„Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.

Isus i-a zis : „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta ?”

„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria … ” (Ioan 11 : 21 – 28).

Cuvintele Domnului Isus, sunt cuvinte ala credinţei active, menite să crească credinţa Martei ! Cuvintele ei însă arată o încredere teoretică în Dumnezeu, cu declaraţii politicoase, dar tot ea decide să întrerupă dialogul cu Isus, după ce alege să nu îi răspundă la ultima întrebare, într-un mod evaziv : „Crezi lucrul acesta ?”

„Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul … ”.

Întrebarea Domnului Isus era foarte clară : Crezi în Învierea celor morţi şi a celor vii ? Iar Marta răspunde cu totul altceva :

„ … cred că Tu eşti Hristosul … ”, şi-apoi încheie discuţia, plecând de acolo, un gest care pentru oricare din noi, ar fi fost considerat ca fiind nepoliticos ! „Fratele tău va învia.” (Ioan 11 : 23).

Credinţa declară adevărurile lui Dumnezeu. Nu se ia după ce vede :

„ … umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (II Corinteni 5 : 7). Necredinţa şi ea vorbeşte, ce vede, cu o speranţă de mai bine … cândva, niciodată Azi … dar omul trăieşte numai azi !

Pe scurt, dialogul dintre Domnul Isus şi Marta este acesta :
– Va învia !
– Va învia … la Înviere !
– EU SUNT ÎNVIEREA ŞI VIAŢA !

Învierea tocmai venise pe la ei şi era o Persoană, nu ceea ce credeau ei, adică un eveniment ! Învierea venise pe la moarte, iar moartea … a murit !

Decesul definitiv al morţii era prefigurat şi prin această înviere, momentul din care cei ce sunt decedaţi de zile, ani, sau milenii vor fi înviaţi pentru totdeauna !

Decesul este :

  • provizoriu,
  • final şi 
  • total !

Decesul provizoriu este cel al trupului, când partea spirituală este delimitată de trup. La acest deces, creştinul nu pierde decât trupul fizic, de aceea şi este provizoriu ! Domnul Isus le-a spus ucenicilor LUI :

„Vă spun vouă, prietenii Mei : să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.” (Luca 12 : 5).

Pentru un om care nu crede în Isus, ca Domn / Stăpân şi Mântuitor, decesul este sfârşitul vieţii, fiind ceva final, deoarece el nu are nimic dincolo ! Un astfel de om are totul doar aici ! Viaţa fără Cer, este o viaţă fără veşnicie, făcută numai din efemer : Azi = Aici + Acum.

Decesul final este continuat la Judecată, cu cel total. Despărţirea de trup fiind înveşnicită cu / prin despărţirea de Dumnezeu, pentru veşnicie ! Dar, cât este pe acest pământ, omul are Harul Întâlnirii cu Dumnezeu.

Această Întâlnire se face când vrea Dumnezeu … în cazul de aici, după patru zile, dar aceasta este posibilă ca urmare a cererii omului ! Deşi, părea că pentru Lazăr a început veşnicia şi totul era prea târziu !

Necredinţa nu ÎL împiedică pe Dumnezeu, mă împiedică pe mine, pentru cel pe care îl aduc în rugăciune înaintea lui Dumnezeu ! Dar, dacă Dumnezeu vrea, EL nu Se va împiedica de necredinţa mea, tocmai de aceea şi vine, pentru a mă face credincios real ! Felul de creştin care ÎL crede pe Isus pe Cuvânt, indiferent de mărimea problemei !

EL nu este un Dumnezeu limitat … care poate să facă doar anumite lucruri ! EL poate totul, iar viitorul intervenţiei LUI, poate fi mult mai rapid decât m-aş aştepta !

P.S. Fotografia a fost făcută la lacul Secu, (de lângă Reşiţa) … pentru cine priveşte cu atenţie, va vedea conturul aproximativ al hartei României !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :