Călcătorii de cuvânt, (Romani 1:29, 31) -

Text : Romani 1 : 29, 31 „Astfel, au ajuns … fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă”.

A călca înseamnă : A nu respecta o hotărâre, o lege, o obligaţie etc.”. Verbul a respecta, are următoarele înţelesuri : 1. A simţi şi a manifesta respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. • A acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de …, a nu neglija. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc.

I. Situaţii din Biblie în care cuvântul este respectat :

1. Promisiunea pe care un om o face Domnului, (o juruinţă) :

„Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel şi a zis: „Iată ce porunceşte Domnul :
Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduinţă, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.

Când o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr-o făgăduinţă, în tinereţea ei şi în casa tatălui ei, şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut-o ea şi de făgăduinţa cu care s-a legat, dacă nu-i zice nimic în ziua când află de juruinţa ei, toate juruinţele ei vor fi primite, şi orice făgăduinţă cu care s-a legat ea va fi primită ; dar dacă tatăl ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduinţele cu care se va fi legat ea, nu vor avea nicio tărie ; şi Domnul o va ierta, pentru că nu i-a dat voie tatăl ei.

Când se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei, şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu-i va zice nimic în ziua când va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămâne în picioare; şi făgăduinţele cu care se va fi legat ea vor rămâne în picioare ; dar dacă bărbatul ei nu-i dă voie în ziua când ia cunoştinţă de juruinţa ei, el va desfiinţa juruinţa, pe care a făcut-o, şi cuvântul scăpat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; şi Domnul o va ierta.

Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămâne în picioare pentru ea.” (Numeri 30 : 1 – 9).

2. Promisiunea făcută de un om altui om :

Iosif. Iacov îi spune : „ … când mă voi culca lângă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor.” Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău.” (Geneza 47 : 30). Şi s-a ţinut de cuvânt !
David şi Ionatan. „Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul pe care ni l-am dat unul altuia.” (I Samuel 20 : 23). Chiar şi după ce Ionatan nu mai era, David s-a ţinut de cuvânt : „David a zis : „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan ?” Era un slujitor din casa lui Saul, numit Ţiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis : „Tu eşti Ţiba? ” Şi el a răspuns: „Robul tău, da !” Împăratul a zis : „Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu ?” Şi Ţiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare … Şi Mefiboşet a mâncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului.” (II Samuel 9 : 1 – 3, 11).
Neemia : „Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.” Ei au răspuns : „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţine cuvântul. Şi mi-am scuturat mantaua, zicând : „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul, şi aşa să fie scuturat omul acela, şi lăsat cu mâinile goale !” Toată adunarea a zis : „Amin.” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a ţinut de cuvânt.” (Neemia 5 : 11 – 13).

3. Promisiunea pe care Dumnezeu o face unui om, (sau unui popor) :

Avraam. „Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: „Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu.” (Romani 9 : 9).
Samuel. „Tocmai când intrau pe poarta cetăţii, au fost întâlniţi de Samuel, care ieşea să se suie pe înălţime. Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înştiinţase pe Samuel şi-i zisese: „Mâine, la ceasul acesta, îţi voi trimite un om din ţara lui Beniamin, şi să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu, Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.” Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ţi-am vorbit ; el va domni peste poporul Meu.” (I Samuel 9 : 14 – 17).
Solomon. „Astfel, ai ţinut cuvântul dat robului tău David, tatăl meu ; şi ce ai spus cu gura Ta împlineşti în ziua aceasta cu puterea Ta. Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: „Nu vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să umble înaintea Mea, cum ai umblat tu înaintea Mea.” (I Samuel 8 : 24 – 25).
Ilie. „Şi femeia a zis lui Ilie : „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr !” (I Împăraţi 17 : 24). Elisei şi Naaman. „S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţat.” (2 Împăraţi 5 : 14).
Promisiunile făcute prin Elisei : „Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsură de floare de făină cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu … Poporul a ieşit şi a jefuit tabăra sirienilor. Şi s-a vândut o măsură de floare de făină cu un siclu, şi două măsuri de orz, cu un siclu, după cuvântul Domnului. Împăratul încredinţase paza porţii în mâna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvântul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, când se coborâse împăratul la el”. (II Împăraţi 7 : 1, 16, 17).
Iosia. „Iosia, întorcându-se şi văzând mormintele care erau acolo pe munte, a trimis să ia oasele din morminte, şi le-a ars pe altar, şi l-a pângărit, după cuvântul Domnului, rostit prin omul lui Dumnezeu, care vestise aceste lucruri” (2 Împăraţi 23 : 16). „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi Iuda cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit. Căci mare mânie s-a vărsat peste noi din partea Domnului, pentru că părinţii noştri n-au ţinut cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ce este scris în cartea aceasta.” (II Cronici 34 : 21).
Ieremia. „Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel : „Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: „Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept de răscumpărare ca să-l cumperi.” Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după cuvântul Domnului, în curtea temniţei şi mi-a zis: „Cumpără ogorul meu care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare, cumpără-l!” Am cunoscut că era cuvântul Domnului”. (Ieremia 32 : 6 – 8).
Zedechia şi Nebucadneţar. „Pe cei ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, până ce ţara şi-a ţinut Sabatele ei şi s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiită, până la împlinirea celor şaptezeci de ani” (II Cronici 36 : 20 – 21).
Isus şi Pescuirea minunată. „Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon : „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. Au făcut semn tovarăşilor lor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Aceia au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile”. (Luca 5 : 1 – 7).

II. Cum vede Dumnezeu încălcarea cuvântului rostit ?

Saul. „Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis : „Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine şi nu păzeşte cuvintele Mele … 13. Samuel s-a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvântat de Domnul! Am păzit cuvântul Domnului … Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului ? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat.” (I Samuel 15 : 10 – 11, 13, 22 – 23).
Ahab şi Ben Hadad : „Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt nişte împăraţi miloşi; să ne încingem deci coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre şi să ieşim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viaţă.” Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: „Lasă-mă cu viaţă!” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă ? Este fratele meu !” Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun şi s-au grăbit să-l ia pe cuvânt şi să zică : „Ben-Hadad este fratele tău !” Şi el a zis : „Duceţi-vă şi aduceţi-l !” Ben-Hadad a venit la el, şi Ahab l-a suit în carul lui.” (I Împăraţi 20 : 31 – 33).
Fariseii şi Corban. „Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis : „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor ? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.” Drept răspuns, El le-a zis : „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre ? Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi : „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.” Dar voi ziceţi : „Cine va zice tatălui său sau mamei sale : „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis : „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15 : 1 – 9).

III. Din ce cauze îşi încalcă omul cuvântul ?

Nu ştie care este voia lui Dumnezeu şi ia hotărâri care vin de la EL : „Vai – zice Domnul – de copiii răzvrătiţi, care iau hotărâri fără Mine, fac legăminte care nu vin din Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat ! Ei se coboară în Egipt fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui faraon şi să caute un adăpost sub umbra egiptenilor ! Dar ocrotirea lui faraon vă va da de ruşine, şi adăpostul sub umbra Egiptului vă va da de ocară” (Isaia 30 : 1 – 3).
Ştie care este voia Lui, dar nu vrea să Îl asculte : „Ce credeţi ? Un om avea doi feciori ; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis : „Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea !” „Nu vreau”, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus. S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns : „Mă duc, doamne !” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său ?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut : şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit, în urmă, ca să-l credeţi..”
- (Matei 21 : 28 – 32).

Promite prea uşor şi abia apoi se gândeşte ! „Vom face …”, este o expresie amintită de treizeci de ori, în traducerea Cornilescu ! Exemple :

Exodul 24 : 3 „Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.” Nu au analizat, ci au fost de acord imediat !
Deuteronom 5 : 27 – 33 „Apropie-te mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va spune Domnul Dumnezeul nostru, şi noi vom asculta şi vom face.” Domnul a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus. Şi Domnul mi-a zis : „Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta : tot ce au zis este bine. O ! de ar rămâne ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor ! Du-te de spune-le : „Întoarceţi-vă în corturile voastre.” Dar tu, rămâi aici cu Mine, şi-ţi voi spune toate poruncile, legile şi rânduielile, pe care să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.” Luaţi seama, dar, să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. Să urmaţi în totul calea pe care v-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să umblaţi, ca să trăiţi şi să fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire”.
Ieremia 42 : 5 „Atunci ei au zis lui Ieremia : „Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră, dacă nu vom face tot ce-ţi va porunci Domnul Dumnezeul tău să ne spui !”. Exemplele pot continua, se ştie însă ce a urmat ! Deuteronomul 31 : 21 „Când va fi lovit atunci cu o mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta, care nu va fi uitată şi pe care uitarea n-o va şterge din gura urmaşilor, va sta ca martoră împotriva acestui popor. Căci Eu îi cunosc pornirile, care se arată şi azi, înainte chiar ca să-l fi dus în ţara pe care am jurat că i-o voi da.”

Uită ce a promis. „Mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.” (Geneza 40 : 23).
Nu realizează cât de important este cuvântul … nu este doar un aer care iese din gură ! În Geneza 41 : 9 sunt scrise cuvintele unui om, căruia nu i-a fost greu să-şi recunoască neatenţia : „Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui faraon : „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea”.

CONCLUZII :

Care este reţeta Biblică pentru ca Da-ul meu să fie Da ? Să învăţăm de la Dumnezeu !
„Dumnezeu a zis … Dumnezeu a făcut”, (, 14 – 15, 20 – 21, 24 – 25, 26 – 27). Pentru a trăi ca Isus, trebuie să fiu în voia Lui Dumnezeu ! „Felul vostru de vorbire să fie : „Da, da ; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău” (Matei 5 : 37).

Isaia 45 : 23 „Pe Mine însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea, şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi : orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine”.
Isaia 55 : 11 „ … tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele”.

Dacă cuvântul spus este de la mine, nu se va împlini ! Ex. Fapte 27 : 9 – 15 :

„ … Pavel a înştiinţat pe ceilalţi şi le-a zis : „Oamenilor, călătoria văd [dar aceasta o vedea numai el] că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.” Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corăbiei decât de vorbele lui Pavel. Şi, fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.

Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei. Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui”.

În Ieremia 10 : 23 este scris : „Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui ; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă”. Greşeala lor a fost că s-au bazat pe ei şi nu au spus : „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru” (Iacov 4 : 15). Sfatul apostolului Iacov este :

„Ascultaţi, acum, voi care ziceţi : „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga !”, şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. Deci cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat ! ” (Iacov 4 : 13 – 17) :

În Ieremia 1 : 11 – 12 este scris : „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel : „Ce vezi, Ieremio ?” Eu am răspuns : „Văd un veghetor.” Şi Domnul mi-a zis : „Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca să-l împlinesc.”

Sfatul apostolului Pavel este : „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3 : 17).

Partajează asta:

Apreciază:

Similare