Calcă exact pe urmele Domnului Isus. II. În ce constă întunericul spiritual ? [Isaia 53.7 şi I Petru 2.21]

Florin

I. În ce constă întunericul spiritual (suferinţa) ?

„Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund : n-a deschis gura”. (Isaia 53 : 7)

Suferinţa este o : „Trecere (silită sau de bună voie) printr-o situație, o stare de neplăceri fizice sau morale … 2 Stare a celui care trece printr-o astfel de situație”. (MDA2, 2010)

În Isaia 53 : 7 sunt notate patru caracteristici ale suferinţei (întunericului spiritual :

1. a Asuprirea
1. b Deprimarea
2. Sacrificarea
3. Tunzătorii

Altfel spus, Dumnezeu poate îngădui ca pentru un timp să fi oprimat de altcineva, iar acea comportare nedreaptă să te afecteze (să ajungi la deprimare).

Chiar mai mult, poţi să suferi pierderi materiale (să fi tuns de ceea ce ai). Domnului Isus I S-a luat singurul bun pe care-l deţinea : haina (a pierdut totul, a se vedea Ioan 19 : 23), dar pentru unii credincioşi viaţa se va termina prin martiraj.

Aceasta înseamnă să calci pe urmele Domnului Isus !

Întunericul spiritual (suferinţa) constă în :

1. a Asuprire [în traducerea Cornilescu este „chinuit”, în ebr. nig·gaś din nagas: „a apăsa, a conduce, a oprima”. Primele cinci ocurenţe se referă la oprimarea poporului Evreu din Egipt : Exod 3 : 7 şi 5 : 6, 10, 13, 14]

1. b Deprimare (care este / poate fi unul dintre efectele asupririi)

Isaia 53 : 7 poate fi tradus şi astfel :

„El a fost asuprit şi a fost afectat şi totuşi El nu a deschis gura Lui ca un miel la sacrificare El a fost condus şi ca o oaie înaintea tunzătorilor Săi este tăcut, deci El nu a deschis gura Lui”.

„ … a fost afectat”. Doar aici (în traducerea Cornilescu este folosit cuvântul asuprit) este folosit ebr. na·‘ă·neh provine din anah şi înseamnă „a privi în jos”, a deprima (la propriu / a coborî în jos sau la figurat : abătut, înjosit, umilit …”.

2. Sacrificare [ebr. tebach : „sacrificare” are zece ocurenţe din care în opt este tradus cu „măcel”.

Măcelul este definit ca fiind o :

„Acțiune sângeroasă, îndreptată de obicei împotriva unei mulțimi fără apărare …”. DEX, 2009]

Iuda Iscarioteanul a fost cel prin care Isus a ajuns să fie sacrificat.

3. Tunzători (cei ce-ţi iau ce este al tău)

În Ioan 19 : 23 – 27 scrie că :

„Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.

Şi au zis între ei : „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice : „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.

Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena. Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale : „Femeie, iată fiul tău !”
Apoi, a zis ucenicului : „Iată mama ta !” … ”.

Isus nu a spus nimic, când tunzătorii (cum erau numiţi ostaşii romani în Isaia 53 : 7) I-au luat singura proprietate pe care a deţinut-o : hainele. A pierdut în acel moment tot ce avea.

Contextul arată că nu rostit niciun cuvânt de reproş faţă de ostaşii care ar fi putut aştepta măcar până murea … ci S-a ocupat de binele mamei Sale !

STUDII ASEMĂNĂTOARE :