Bunătatea sau Despre armele luminii prin care este câştigat la mântuire omul păcătos
În II 2 Corinteni 10 : 3 scrie : „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească”.
Bunătatea (sau delicateţea, amabilitatea, în gr. chrestotes), face partea din roada Duhului Sfânt, (Galateni 5 : 22).
„Dar Eu vă spun vouă care Mă ascultaţi :
1. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
2. faceţi bine celor ce vă urăsc,
3. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă,
4. rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
5. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă.
6. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
7. Oricui îţi cere, dă-i ; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. Ce voiţi să vă facă vouă
oamenii, faceţi-le şi voi la fel.Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine ? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
Voi însă
1. iubiţi pe vrăjmaşii voştri,
2. faceţi bine şi
3. daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui
Preaînalt ; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv”. (Evanghelia după Luca 6 : 27 – 36)
În acest pasaj, Domnul Isus vorbea despre modul în care este chemat să trăiască cel bun şi despre felul de purtare al celui rău (al omului neîntors la Dumnezeu) !
Caracteristica de bază a creştinului este bunătatea
INTRODUCERE
I. Lupta interioară. De cine să ascult ? De firea mea sau de Duhul Sfânt ?
Domnul Isus a descris lupta interioară pe care un credincios o are de dus în fiecare zi între alegerea voii Duhului Sfânt (care vrea iubirea, binecuvântarea, facerea de bine) sau a alegerii trăirii conform firii !
„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti : sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”. (Galateni 5 : 17) De ce ? Pentru că în noi avem două voi, a firii şi a Duhului !
În II Petru 1 : 3 – 4 scrie :
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte”.
Firea / fiara (cum mai este denumită natura umană) este un duşman de profesie : urăşte, blestemă, se poartă rău, loveşte, ia cu sila, îi iubeşte doar pe cei din specia lui. Prin comportamentul bun sunt câştigaţi cei răi. Ne costă … dar Dumnezeu vede în ascuns şi va răsplăti ! Asemănarea cu Dumnezeu se vede prin comportamentul copiilor Lui.
Caracteristicile părinţilor se transmit urmaşilor … iar ei vor avea aceeaşi fire ! Firea poate fi Dumnezeiască sau demonică, (Ioan 8 : 44 „Voi aveţi de tată pe diavolul ; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii”) !
În Ezechiel 16 : 44 scrie :
„Iată că toţi cei ce spun zicători, vor spune despre tine zicătoarea aceasta : „Cum este mama aşa, şi fata !”
Românul spune : Vezi mama … ia fata ! Cum este tatăl aşa sunt şi copiii ! Bunul de la Cel bun vine! David îi spunea lui Saul că :
„Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine”. (I Samuel 24 : 13)
David nu era de la cel rău ! În I Samuel 16 : 14 este scris că :
„Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul ; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul”.
Din acel moment stările lui spirituale au devenit rele şi faptele lui la fel !
II. Caracteristicile omului născut din nou
Când un om este născut din Dumnezeu :
Alege să nu trăiască în păcat :
„Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el ; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu”. (I Ioan 3 : 9)
- Iubeşte : „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii ; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu”. (I Ioan 4 : 7)
- Crede că Isus este Hristosul : „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El”. (I Ioan 5 : 1)
- Biruie lumea : „ … pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea ; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră”. (I Ioan 5 : 4)
- Cel rău nu se atinge de el : „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el”. (I Ioan 5 : 18)
O categorie aparte o constituie cei care au căzut de la credinţă. În I Samuel 28 : 15 – 16 este redat un dialog dintre Saul şi Samuel :
„Samuel a zis lui Saul : „Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă ?” Saul a răspuns : „Sunt într-o mare strâmtorare : filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine ; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.”
Samuel a zis : „Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău ?”
Saul ştia foarte bine de ce a ajuns aşa, dar nu s-a pocăit … Cu el s-a întâmplat exact ce spunea Domnul Isus : „Atunci le voi spune curat : „Niciodată nu v-am cunoscut ; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7 : 23) În context, Domnul Isus, Se referă la cei ce spun : Doamne … Doamne … fără a-I face voia !
La fel sunt acum şi la fel vor gândi şi în ziua judecăţii, doar că abia atunci aud sentinţa finală, adevărul adevărat … curat! Până atunci pot să creadă că este în regulă … şi nu este deloc aşa ! Aşa a fost şi Saul, a aflat despre decizia finală în ultima zi … Şi despre Iuda Iscarioteanul s-a aflat abia aproape de capătul vieţii lui …
Ce face cel bun … care a devenit cel rău ? Saul îi face rău lui David, indiferent de cum se numesc la ora actuală. Cel căzut de pe calea credinţei le va face rău, în special creştinilor !
III. Prin exemplul bun, creştinul îi poate câştiga pentru Dumnezeu pe cei care sunt împotriva lui Dumnezeu …
Domnul Isus i-a arătat dragoste lui Iuda, până la capăt !
Apostolul Ioan scria că : „Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt”. (Evanghelia după Ioan 13 : 1)
Şi noi trebuie să ducem până la capăt :
- Mântuirea. Filipeni 2:12 : „Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea”.
- Sfinţirea. În II Corinteni 7 : 1, apostolul Pavel scria : „Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu”.
Cuvântul lui Dumnezeu este ca un ciocan care sfărâmă stânca … o face nisip. Este un mod practic de-a spune despre modul în care Domnul îl transformă pe omul îndărătnic, în ziua cercetării, (I Petru 2 : 12 „Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării”) şi dintr-un om împotrivitor / o stâncă face un om supus / nisip !
Două îndemnuri sunt foarte clare :
- fiţi milostivi şi
- fiţi sfinţi !
În I Petru 1 : 15 – 16 este scris :
„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris : „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.
Proorocul Zaharia (în capitolul 7 : 9) scria :
„Aşa a vorbit Domnul oştirilor : „Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul”.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :