„Iacov a plecat din Beer-Şeba [3. Izvorul dreptăţii] şi şi-a luat drumul spre Haran [3. Drum, Cetatea drumului]. A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea : „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului ; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.
Iată, Eu sunt cu tine ; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.”
Iacov s-a trezit din somn şi a zis : „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis : „Cât de înfricoşat este locul acesta ! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor !”
Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei.
A dat locului acestuia numele Betel ; dar mai înainte cetatea se chema Luz. Iacov a făcut o juruinţă şi a zis :
- „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac,
- dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi
- dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da”. (Geneza 28 : 10 – 22)
Trei gânduri din acest text :
I. Dumnezeu poate schimba răul în bine !
În Geneza (cap. 50 : 20), sunt notate cuvintele pe care Iosif le-a spus fraţilor lui : „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău : dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr”.
Şi în viaţa lui Iacov, Dumnezeu s-a folosit de răul pe care el l-a făcut, pentru a-i transforma viaţa în bine !
Răul era singurul material pe care Dumnezeu îl avea la dispoziţie din viaţa de până atunci a lui Iacov … practic Dumnezeu s-a folosit de ceea ce avea, pentru a-i da un viitor bun !
Iacov spunea : Dacă ! … Probabil că în momentele respective, (ştiind ce-a rămas în urma lui, pentru că şi el s-a gândit în special la binele lui şi datorită acestui fel de-a vedea lucrurile, i-a făcut rău, în special fratelui lui), se considera total nevrednic pentru binecuvântările lui Dumnezeu ! I se părea incredibil ca Dumnezeu să-i mai dea ceva !
În viaţă există perioade de zdrobire, de smerire dar şi perioade de înălţare, după ce omul a absolvit cu bine şcoala prin care l-a trecut Dumnezeu !
Iacov şi-a secerat rodul faptelor pe care le-a semănat. A înşelat … a fost înşelat în aşteptările lui.
Probabil că el credea că va putea sta acasă liniştit, iar binecuvântările aveau să curgă din cer, din moment ce obţinuse atât dreptul de întâi născut, (ceea ce îi garanta că va avea două treimi din moştenire), cât şi binecuvântarea tatălui.
Că era o binecuvântare furată, nu prea conta. Dar realitatea din viaţa lui a fost cu totul altfel. Lui Laban îi spune :
„Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi. Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele şi ieri noapte a rostit judecata”. (Geneza 31 : 40 – 42)
Totuşi şi în viaţa lui Iacov s-a adeverit Psalmul 30 : 5, unde scrie : „Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa : seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia”. Cum era Iacov seara înainte de culcare şi cum era tot el în dimineaţa următoare ?
Până atunci ştia numai de problemele de pe pământ, după vis, a devenit conştient de lumea nevăzută şi de faptul că lucrurile se rezolvă când Dumnezeu intervine, nu atunci când încerca să profite de cei din familie sau de oportunităţile vieţii !
Aşa este harul lui Dumnezeu … ceva nemeritat şi cu totul surprinzător !
II. Dumnezeu poate schimba însă şi binele în rău !
Există şi opusul binelui :
- „Se culcă bogat şi moare despuiat ; deschide ochii şi totul a pierit”. (Iov 27 : 19) Aşa i s-a întâmplat lui Belşaţar : „Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul haldeilor, a fost omorât”. (Daniel 5 : 30)
- În vremea secerişului : „Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel”. (I Samuel 12 : 18) De ce ?
Între binecuvântările bonus, poporul evreu avea promisiunea că Dumnezeu nu va da ploaie în timpul secerişului :
„ … şi nu zic în inima lor : „Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie şi ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriş”. (Ieremia 5 : 24)
În Deuteronom 28 : 12 scrie : „Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună, cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale … ”. În Levitic 26 : 4, promisiunea era : „ … vă voi trimite ploi la vreme … ”.
Ploaia care nu este la locul ei, (inundaţia), are menirea de-a arăta oamenilor, că au probleme spirituale. De ce ? Fiindcă Dumnezeu este Cel ce dă ploaia. Domnul Isus spunea :
„ … să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri ; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”. (Matei 5 : 45)
Despre proorocul Samuel avem notat că le-a cerut contemporanilor lui : „Acum mai aşteptaţi aici ca să vedeţi minunea pe care o va face Domnul sub ochii voştri.
Nu suntem noi la seceratul grânelor ? Voi striga către Domnul, şi va trimite tunete şi ploaie. Să ştiţi atunci şi să vedeţi cât de rău aţi făcut înaintea Domnului, când aţi cerut un împărat pentru voi”.
Samuel a strigat către Domnul, şi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete şi ploaie. Tot poporul a avut o mare frică de Domnul şi de Samuel”. (I Samuel 12 : 16 – 18)
Ploaia cerută de Samuel nu era o binecuvântare. Ploaia la netimp arată exact acest lucru : omul s-a îndepărtat de voia lui Dumnezeu !
III. Dumnezeu onorează credinţa şi încrederea omului, în EL ! Ce trebuie să reţin ?
1. În viaţa oamenilor unele intervenţii ale Lui Dumnezeu, ţin numai de harul Lui Dumnezeu, altele însă vin ca urmare a credinţei. Exemple :
- Sutaşul roman : „Apoi a zis sutaşului : „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela”. (Evanghelia după Matei 8 : 13)
- Avraam : „Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi ; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi”. (Evrei 11 : 19)
2. Isus este cu mine / tine tot timpul. „Iacov a plecat …”. Credea că este singur … dar a aflat că şi Dumnezeu este cu el : „Iată, Eu sunt cu tine …”. (v. 15)
Ce găsim scris în Biblie ?
- „De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morţii !” (Psalmul 94 : 17)
- „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – să spună Israel acum !” (Psalmul 124 : 1)
- „ … de n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
1. ne-ar fi înghiţit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră ;
2. ne-ar fi înecat apele,
3. ar fi trecut râurile peste sufletul nostru ;
4. ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice. Binecuvântat să fie Domnul, care
5. nu ne-a dat pradă dinţilor lor !
6. Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din laţul păsărarului ; laţul s-a rupt, şi noi am scăpat.
7. Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul”. (Psalmul 124 : 2 – 8)
3. Dumnezeu ţine cont de juruinţele / promisiunile pe care I le facem. După douăzeci de ani, Dumnezeu îi aminteşte lui Iacov de noaptea aceasta, iar el spune :
„ … eu am ridicat ochii şi am văzut în vis … Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis … Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere”. (Geneza 31 : 10 – 11, 13)
Versetul care ilustrează foarte bine această întâmplare este : „Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe ? Aceştia şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceştia şapte sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul”. (Zaharia 4 : 10)