„Ferice de omul [ebr. ’ā·ḏām]
1. care m-ascultă, [ebr. shama]
2. care veghează [ebr. shaqad] zilnic la porţile mele şi
3. păzeşte [ebr. shamar] pragul uşii mele. Căci cel ce mă găseşte, găseşte viaţa şi capătă bunăvoinţa Domnului”. (Proverbe 8 : 34 – 35)
Cine vorbeşte : Înţelepciunea ! În ce constă înţelepciunea ? „Apoi a zis omului : „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea ; depărtarea de rău, este pricepere”. (Iov 28 : 28)
Unde se găseşte ? „La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea ; sfatul şi priceperea ale Lui sunt”. (Iov 12 : 13)
Cum se obţine înţelepciunea (şi implicit binecuvântarea lui Dumnezeu) ?
Binecuvântat (sau fericit) este omul care :
I. Aude [ebr. shama] Cuvântul Domnului, ÎL aude pe Domnul. Pentru un creştin este foarte important să-L audă pe Stăpânul vieţii lui, nu doar el să-I vorbească. Ebr. shama are câteva sensuri :
- a auzi : „Atunci au auzit [ebr. shama] glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei : şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină”. (Geneza 3 : 8)
- a înţelege : „Haidem ! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă [ebr. yiš·mə·‘ū din shama] vorba unii altora !” (Geneza 11 : 7)
- a asculta cu atenţie : „Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine ; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” Sara asculta [ebr. šō·ma·‘aṯ] la uşa cortului, care era înapoia lui”. (Geneza 18 : 10)
Domnul Isus spunea : „Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege ; el aduce rod : un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci”. (Matei 13 : 23)
II. Veghează constant asupra vieţii lui, este dependent de Dumnezeu : „ … veghează zilnic la porţile mele” ; cuvântul [ebr. liš·qōḏ din vb. shaqad] este folosit pentru întâia dată în Ezra 8 : 29, unde în traducerea Cornilescu scrie :
„Fiţi cu ochii în patru [ebr. šiq·ḏū din shaqad] şi luaţi lucrurile acestea sub paza voastră, până le veţi cântări înaintea căpeteniilor preoţilor şi înaintea leviţilor, şi înaintea capilor de familii ai lui Israel, la Ierusalim, în cămările Casei Domnului”.
În versetele anterioare (25 – 28) scrie la ce trebuiau să fie atenţi : „Am cântărit înaintea lor argintul, aurul şi uneltele date în dar pentru Casa Dumnezeului nostru de împărat, sfetnicii şi căpeteniile lui, şi de toţi cei din Israel care se aflau acolo.
Am dat în mâinile lor şase sute cincizeci de talanţi de argint, unelte de argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi de aur, douăzeci de pahare de aur de o mie de darici şi două vase de aramă frumos poleită, tot atât de scumpă ca aurul. Apoi le-am zis :
„Sunteţi închinaţi Domnului. Vasele acestea sunt lucruri sfinte, şi argintul şi aurul acesta sunt un dar de bunăvoie făcut Domnului Dumnezeului părinţilor voştri”.
Vegherea constă în păstrarea valorilor pe care creştinul le-a primit de la Dumnezeu. În Apocalipsa avem un cuvânt al Domnului Isus : „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa”. (Apocalipsa 3 : 11)
III. Păzeşte „pragul uşii mele”. În ebraică este folosit shamar care se traduce cu : „a apăra, a menţine, a păstra”. Pentru a înţelege mai bine sensul acestui cuvânt vom reda trei versete, unde este folosit ebr. shamar :
1. Primul loc este în Geneza 2 : 15 unde scrie că : „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească”. De cine ?
Pe vremea aceea Adam şi Eva erau singurii oameni de pe pământ. Trebuiau să se păzească de cel rău, (de a cărui existenţă probabil că nu ştiau). În Geneza 3 : 1 scrie că : „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii …”.
Domnul Isus ne-a învăţat să ne rugăm, în fiecare zi : „ … şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !” (Matei 6 : 13)
2. În traducerea Cornilescu, versetul din Geneza 3 : 24 este : „Astfel a izgonit El pe Adam ; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”.
În New American Standard Bible este accentuat că heruvimii aveau grijă : „ … în fiecare direcţie pentru a păzi drumul care duce la pomul vieţii”. Un sinonim în Noul Tetament este : „Feriţi-vă de orice se pare rău”. (I Tesaloniceni 5 : 22)
3. Faptul că aud Cuvântul Lui Dumnezeu mă obligă şi la o trăire conform cu voia lui Dumnezeu.
În Geneza 17 : 9 scrie că : „Dumnezeu a zis lui Avraam : „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam. Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine : tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur”.
Pentru a înţelege ce înseamnă a păzi, vom vedea ce era să se întâmple cu cel care nu a păzit / respectat acest legământ ? În Exod 4 : 24 – 26 scrie că :
„În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare. Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând :
„Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.” Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!”, din pricina tăierii împrejur”.
Faptul că Moise auzea Cuvântul lui Dumnezeu şi era trimisul Lui, nu a însemnat că Dumnezeu i-a trecut cu vederea micile scăpări ! Dimpotrivă, apostolul Petru scria :
„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu ?” (I Petru 4 : 17)
Contează foarte mult :
1. dis de dimineaţă să îmi fac timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu !
2. să fiu foarte atent la felul în care mă comport, tot timpul zilei !
3. să mă menţin curat împlinind zi de zi, tot ce-mi cere Dumnezeu prin Cuvântul Lui !