Barnaba sau Trei caracteristici ale omului plin de Duhul Sfânt [Fapte 11.19–26] Ceilalţi contează !
Barnaba (omul plin de Duhul Sfânt) era :
- ascultător (supus autorităţii / disponibil),
- încurajator şi
- altruist.
„Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia şi propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit şi grecilor şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.
Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Când a ajuns el şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.
Căci Barnaba era
- un om de bine,
- plin de Duhul Sfânt şi
- de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.
Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul ; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia”. (Fapte 11 : 19 – 26)
Barnaba (omul plin de Duhul Sfânt) era :
- ascultător (supus autorităţii / disponibil),
- încurajator şi
- altruist.
Fiecare om are trei dimensiuni ale trăirii spirituale în care trebuie să se verifice şi anume să se întrebe / observe / constate, ce relaţie are cu :
- cu superiorii lui şi cu Dumnezeu,
- cei din jurul lui (care pot să-i fie inferiori, din anumite puncte de vedere),
- sine însuşi.
I. Ascultător (în relaţia cu superiorii şi cu Dumnezeu)
„Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia”. (Fapte 11 : 22)
Faptele Apostolilor 4 : 36 „Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un levit, de neam din Cipru … ”.
- Ascultător (definiţie) :
„Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin ; supus”. (DLRLC, 1955-1957)
Iar el nu s-a dus doar de la Ierusalim până la Antiohia (deşi a fost un mare sacrificiu să facă aproximativ 550 de kilometri, doar pentru a asculta de mai marii lui), ci a rămas acolo şi pentru a ajuta a mers încă o milă (aproximativ 150 de kilometri), până la Tars şi după ce s-a întors cu Saul, s-au ocupat de credincioşi timp de un an de zile !
II. Încurajator (în relaţia cu cei din jur / care-i pot fi inferiori)
„Când a ajuns el şi
1. a văzut harul lui Dumnezeu,
2. s-a bucurat şi
3. i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.Căci Barnaba era
- un om de bine,
- plin de Duhul Sfânt şi
- de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul”. (Fapte 11 : 23 – 24)
- A încuraja înseamnă :
„1. A da curaj, a îmbărbăta, a însufleți. 2. A sprijini”. (DLRLC, 1955-1957)
„A susține insuflând curaj ; a face să prindă curaj …”. (Nodex, 2002)
„Îmbărbătez, umplu de curaj”. (Scriban, 1939)
III. Altruist (relaţia cu sine însuşi)
„Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul ; şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia”. (Fapte 11 : 25 – 26)
Altruismul nu se manifestă numai când îi ajut pe ceilalţi ci şi atunci când cel ajutat a ajuns mai sus decât mine. O perioadă de timp, Barnaba a fost primul (era cum am spune noi, calfa), iar Saul era pe locul doi (fiind ucenicul), dar Saul a devenit Paul (cum spunea cineva), aparent doar o literă s-a schimbat, dar de fapt, Pavel a trecut pe locul întâi, iar Barnaba a ajuns să fie secundul lui.
Conform zicalei :
Succesul se măsoară în succesori
Barnaba trebuia să fie fericit, deoarece prin el, Dumnezeu a format un om de nădejde, dar oare eu sunt bucuros, când omul de care mă ocup, mi-a devenit superior în trăirea cu Dumnezeu ?