Autoevaluarea (a se citi : reluarea) relaţiei mele cu Dumnezeu (I) [Psalmul 139.24, Isaia 44.19, 1 Corinteni 11.31-32, Matei 26.69-75]

Du-mă pe calea veşniciei !

Mai sunt cu Domnul Isus ? Cum pot să-mi evaluez trăirea cu Dumnezeu / greutatea spirituală ? Ce indică termometrul relaţiei mele cu Domnul Isus ? Cum pot să-mi dau seama dacă sunt (sau nu sunt) pe o cale greşită ?

Care este secretul falimentului (care constă în trăirea conform părerilor personale, eu neglijând Cuvântul Lui Dumnezeu) ?

Niciunul nu intră în sine însuşi … ”. (Isaia 44 : 19)

Cum să intru în mine însumi, (pentru a vedea care-mi sunt cu adevărat valorile pe care îmi clădesc viaţa) pe ce uşă ?

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea”. (I Corinteni 11 : 31 – 32)

Ce se întâmplă dacă nu mă evaluez corect, (în sensul că eu mă văd bine deşi Dumnezeu îmi spune că nu merg pe drumul bun) ?

Pot avea parte de-o căderea spirituală, care aduce reevaluarea, pocăinţa, regretul, întoarcerea la Dumnezeu !
În Evanghelia după Matei (capitolul 26 : 69 – 75), găsim scris că :

Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis : „Şi tu erai cu Isus Galileeanul !” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis : „Nu ştiu ce vrei să zici.”

Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo : „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis : „Nu cunosc pe Omul acesta !”

Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru : „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.”

Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând : „Nu cunosc pe Omul acesta !” În clipa aceea a cântat cocoşul.

Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus : „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar”.

Petru, cu doar câteva ore mai înainte, credea că stă foarte bine spiritual, (cumva putem spune că el deja era căzut … dinainte de-a se lepăda), de aceea nci nu a luat în serios cuvintele Domnului Isus.

Atunci Isus le-a zis : „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire ; căci este scris : „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

Petru a luat cuvântul şi I-a zis : „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”

„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns :

„Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru”. (Matei 26 : 31 – 35)

Nu a realizat că Domnul Isus avea să fie prins, omorât şi că în mai puţin de-o zi toată viaţa lui avea să fie dată peste cap … deoarece Isus ajungea să fie pus într-un mormânt, după ce el (Petru, omul de bază, omul puternic), avea să se lepede de Isus, fără a mai avea ocazia de-a-şi cere iertare !

Totul a pornit de la părerea foarte bună pe care o avea despre sine însuşi, (care implicit arăta că are şi o părere greşită despre ceea ce el considera că sunt vorbele Domnului Isus). A trecut foarte uşor peste faptul că Domnul Isus a spus clar :

„ … căci este scris …”. (Matei 26 : 31)

În câteva ore s-a dovedit că Petru a greşit amarnic, iar Cuvântul Lui Dumnezeu s-a adeverit !


STUDII ASEMĂNĂTOARE :