În viaţă putem face greşeala de-a depinde de alţii. La începutul domniei lui Saul, oamenii aveau unelte pentru lucrul pământului şi pentru animale, dar nu avea cine să le ascută, iar, la o vreme fierul se tocea şi în I Samuel 13 : 19, 22 scrie că :
„În toată ţara lui Israel nu se găsea niciun fierar ; căci filistenii ziseseră : „Să împiedicăm pe evrei să-şi facă săbii sau suliţe”.
Iar concluzia este următoarea :
„Şi aşa s-a întâmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan : nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan”.
Saul nu a fost preocupat de echiparea armatei cu arme, era prea ocupat pentru a conduce şi a fi cineva. După ce fiul său învinge, ştirea oficială, (sau cum am spune astăzi, comunicatul de presă), suna altfel de cum era adevărul.
În textul Biblic scrie că :
„Ionatan a bătut tabăra filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând : „Să audă evreii lucrul acesta !”
Tot Israelul a auzit zicându-se : „Saul a bătut tabăra filistenilor, şi Israel s-a făcut urât filistenilor.” (v. 3 şi 4).
Una era realitatea, pe care o ştia duşmanul foarte bine, (fiindcă ştia de cine a fost învins) şi cu totul altceva se află în poporul lui Dumnezeu !
Saul era împărat de puţină vreme şi dorea să se ştie despre victoria repurtată … numai că ceea ce s-a transmis pe cale oficială nu a fost adevărul, exact cum avea să scrie peste ani proorocul Isaia :
„Adevărul s-a făcut nevăzut … ” (Isaia 59 : 15).
Şi astăzi, cel căzut din locul lui, face acelaşi lucru. Caută ca Adevărul despre victoria Fiului de pe cruce să nu fie cunoscut. Să se audă o formă de Evanghelie, de Veste Bună, dar ea să fie deformată !
Oricum, adevărul era pe aproape … în familie şi ce mai conta că la rubrica : Învingător, în loc de Ionatan a fost scris Saul ! Devierea de la adevăr poate fi mică, la început; aveau acelaşi nume, doar prenumele era diferit !
Numai că, în cele spirituale, există doar adevăr şi minciună; nu avem nicio stare intermediară ! Poate este o atenţionare bună, pentru cei care prea iau în seamă mass – media, sau folosind terminologia Biblică :
„Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!” (Eclesiastul 7 : 21).
Nu tot ce se spune este adevărat, dar poate avea o formă de veridic, fiindcă ştirile sunt făcute să fie credibile, iar sfatul Eclesistului poate fi evidenţiat printr-o observaţie :
„S-ar putea să auzi ce nu ţi-ar plăcea să auzi. Există şi adevăruri supărătoare”.
Şi azi există cineva, un duşman care-şi doreşte să lupte cu o armată care nu are nici sabie, nici suliţă. O armată de agricultori şi zootehnişti, de oameni preocupaţi în special de lucrurile lumii acesteia, care nu se îngrijesc de apărarea lor.
Oameni care sunt mai obişnuiţi cu robia şi cu toate că au chemarea de-a trăi liberi, ei preferă să se ascundă de duşman în loc să lupte cu el, aşa că în I Samuel 13 : 6, citim :
„Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă”. Erau bărbaţi … dar nu erau oameni, folosind un termen Biblic !
La exterior totul era în regulă, doar că în interior, le lipsea curajul de-a da piept cu duşmanul deşi putere fizică aveau, dar nu aveau îndrăzneala credinţei !
Nu aveau arme, nu aveau curaj dar aveau împărat, altfel spus, puteau face alegeri greşite, pe care Domnul le-a respectat. Câţi soldaţi avea armata „în ziua luptei” ? Aflăm din textul Biblic că :
„Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibeea lui Beniamin” (I Samuel 13 : 2).
Pare puţin, dar ar fi echivalentul membrilor dintr-o Biserică mare, de la ora actuală !
Care sunt armele de care avem nevoie ? Apostolul Pavel, descrie armura creştinului în Efeseni 6 : 11 – 18 ; există însă şi strictul necesar amintit în I Tesaloniceni 5 : 7 :
„Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii”.
Ziua luptei pentru evrei a venit pe neaşteptate şi i-a găsit nepregătiţi. Noi însă ştim cuvintele apostolului Pavel :
„Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa …” (Efeseni 6 : 10 – 18). Tot în Efesenilor, (în capitolul 5 : 16), apostolul Pavel le-a scris că : „zilele sunt rele”. De ce oare nu sunt neutre ?
Fiindcă există Cel rău, care caută şi astăzi să ne facă viaţa amară, aşa cum au avut-o şi Evreii în Egipt din cauza celor care :
„Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp, şi în toate muncile acestea, pe care-i sileau să le facă, erau fără nici un pic de milă” (Exod 1 : 14).
Iar atunci când Moise şi Aaron merg la Faraon pentru a cere un timp de sărbătoare, să se bucure şi ei de viaţă, acesta le spune :
„Plecaţi la lucrările voastre.” … „Iată că poporul acesta s-a înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările ?” (Exod 5 : 4 – 5).
Erau lucrări care trebuiau făcute, din punctul lui de vedere. Apostolul Pavel scrie despre „lucrările neroditoare ale întunericului”, care ne aduc disciplinarea Domnului, dacă trăim cum nu trebuie !
„Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.
Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.” (Efeseni 5 : 8 – 12).
Evreii au fost nepregătiţi „în ziua luptei”. Apostolul Pavel ne–a scris clar, că fiecare zi din viaţă este o zi rea, o zi în care răul ne vrea răul. Rămân în picioare şi nu sunt loviţi, doar cei care se echipează într-un mod corespunzător. Şi din Biblie mai ştim ceva.
Cel rău, nu vrea să ne facă doar zilele rele, ci şi anii. În Proverbe 5 : 9 scrie despre cel care nu este atent : „ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi”. Cel rău este omul fără milă.
Şi dacă este lăsat, el strică ziua, zilele, anii … toată viaţa omului; iar, dacă ar putea, ar face ca şi veşnicia să fie într-un loc de chin ! Dumnezeu este Cel care ne dă zilnic asigurarea că este cu noi. „Domnul este un războinic viteaz: numele Lui este Domnul” (Exod 15 : 3).
Cei ce-L au ca Domn, ca Stăpân, ÎL au automat şi ca Mântuitor ! Aşa că biruinţa este asigurată … dacă I ne supunem. Aceasta este lupta de zi cu zi, să stăm în ascultare faţă de EL, indiferent de momeli !