Trei gânduri din cartea Geneza, capitolul 5 :
I. Cât trăiesc ?
La început oamenii trăiau mulţi ani. În cartea Geneza avem o listă cu vârsta până la care au ajuns primii oameni :
-
930 de ani – Adam : „Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 5)
-
913 ani – Set : „Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 8)
-
905 ani – Enos : „Toate zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 11)
-
910 ani – Cainan : „Toate zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani ; apoi a murit”.Geneza 5 : 14
-
895 de ani – Mahalaleel : „Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouăzeci şi cinci de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 17)
-
962 de ani – Iared : „Toate zilele lui Iared au fost de nouă sute şaizeci şi doi de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 20)
-
365 de ani – Enoh : „Enoh a umblat cu Dumnezeu ; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu”. (Geneza 5 : 23 – 24)
-
969 de ani – Metusala : „Toate zilele lui Metusala au fost de nouă sute şaizeci şi nouă de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 27)
-
777 de ani – Lameh : „Toate zilele lui Lameh au fost de şapte sute şaptezeci şi şapte de ani ; apoi a murit”. (Geneza 5 : 31)
Toate zilele … au fost … ani ; apoi a murit ! A trăit cât i s-a dat să trăiască, dar oricât de mulţi ani a avut, tot s-a ajuns la capătul lor ! Numai numele s-au schimbat, în rest totul a fost la fel … zile multe, sfârşit … moarte !
Apoi a murit ! Apoi arată că este o ordine, în care se fac lucrurile ! A muri (din punctul de vedere omenesc) înseamnă : A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă ; a răposa, a deceda, a sucomba. (DEX).
Diferenţa dintre oamenii de atunci şi noi cei de azi, constă în faptul că în vremurile de început oamenii nu aveau fixată o limită a vieţii, (o vârstă peste care să ştie clar că nu vor trece), dar oricum ştiau că au mult de trăit !
Între timp au fost fixate două limite :
-
o sută douăzeci de ani : „Atunci Domnul a zis : „Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă : totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. (Geneza 6 : 3)
-
şaptezeci … optzeci de ani : „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani ; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm”. (Psalmul 90 : 10)
Decesul este o realitate de care orice om trebuie să ţină seama !
II. Cum trăiesc ?
Pentru cei mai mulţi, (opt din primii nouă oameni), aşa au decurs lucrurile, cum scrie despre Adam : „Toate zilele … au fost de … apoi a murit” (Geneza 5 : 5)
Dar printre ei, a trăit şi un om, care a văzut aceeaşi viaţă altfel. Pentru el, existenţa pe pământ a însemnat umblare / trăire cu Dumnezeu ! Cum a fost atunci este şi acum ! Există oameni care umblă cu Dumnezeu, alţii care merg prin viaţă fără Dumnezeu, dar trebuie să ţinem cont de faptul că va exista şi răpirea la Cer !
De la Adam până la Lameh, toţi au fost contemporani cu Enoh. Dintre ei numai Adam a murit, (cu puţin timp înainte ca Enoh să fie luat) !
Cumva putem spune că li s-ar fi potrivit cuvântul din Evrei 13 : 7 unde scrie : „Aduceţi-vă aminte … uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire … !”
Despre Enoh avem notat că : „Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu ; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu”. (Geneza 5 : 23 – 24)
Prin Amos, Dumnezeu a spus : „ … Israele … pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele !” (Amos 4 : 12)
Ioan Botezătorul a fost trimis să pregătească oamenii pentru venirea Domnului Isus ! Ce s-ar fi întâmplat dacă ei nu s-ar fi pregătit ? Şi în ce consta pregătirea ?
„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.
El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem !” (Maleahi 4 : 5 – 6)
Ce le-a cerut Ioan să facă ? Ce i-a spus Dumnezeu : „El zicea : „S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. (Marcu 1 : 15) Urmarea pocăinţei consta în pasul al doilea, botezul în apă, făcut în public, pentru a arăta ruperea de vechiul mod de trai :
„Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”, a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el ; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan”. (Marcu 1 : 3 – 5)
Nu în orice condiţii însă … trebuia ca înainte de botez, să se facă o constatare că viaţa omului a fost schimbată : „Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis : „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare ? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă :
„Avem ca tată pe Avraam !” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.
Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă ; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea.
El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţa cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar ; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge”. Matei 3 : 7 – 12)
De ce a cerut acest lucru ? „Eu nu-L cunoşteam ; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis : „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt”. (Ioan 1 : 33)
În Matei 21 : 25, este redată întrebarea Domnului Isus : „Botezul lui Ioan de unde venea ? Din cer sau de la oameni ?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau : „Dacă vom răspunde : „Din cer”, ne va spune: „Atunci de ce nu l-aţi crezut ?” Evanghelistul Marcu (în capitolul 11 : 30) adaugă şi alte nuanţe ale felului în care Domnul Isus li s-a adresat fariseilor şi învăţătorilor Legii :
„Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni ? Răspundeţi-Mi !” „Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan …”.
Despre acelaşi subiect scrie şi Luca (cap. 20 : 7). El notează : „Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan”.
Dacă atunci au existat oameni care nu au ştiut de unde venea necesitatea botezului, (sau s-au făcut că nu ştiu), noi nu mai avem nicio justificare, pentru că Însuşi Domnul Isus, înainte de Înălţarea la Cer, le-a spus ucenicilor ce au de făcut :
„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit ; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede”. (Marcu 16 : 15 – 17)
III. Unde plec ?
În Evanghelia după Luca se ridică puţin vălul în privinţa trecerii în viaţa de dincolo : „Şi el se gândea în sine şi zicea : „Ce voi face ? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” „Iată”, a zis el, „ce voi face : îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari ; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele ; şi voi zice sufletului meu :
„Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani ; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te !” Dar Dumnezeu i-a zis : „Nebunule ! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul ; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu”. (Luca 12 : 17 – 21) Dumnezeu ştie ce gândeşte omul : „ … se gândea … Dar Dumnezeu i-a zis !”
„ … lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi ?” Cu alte cuvinte : „Lucruri ţi-ai pregătit, (fiindcă trăieşti într-o lume a lucrurilor), dar tu eşti pregătit pentru întâlnirea cu Dumnezeu ?” Realitatea este relatată din punctul de vedere omenesc, deoarece omul vede doar trupul mort, dar nu poate să pătrundă în lumea nevăzută, de dincolo pentru a vedea unde a ajuns sufletul omului respectiv ! Dar Domnul Isus a spus clar :
„Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice : „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” ? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii”. (Matei 22 : 31 – 32)
Niciunul dintre patriarhi despre care găsim scris în Geneza (capitolul cinci), nu a ştiut unde avea să fie capătul drumului, când avea să vină sfârşitul vieţii lui !
Nici noi nu ştim … dar ce ştim sigur este faptul că pentru fiecare om, este fixată data decesului ! Nu o ştim noi, dar Dumnezeu o ştie :
„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau ; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele”. (Psalmi 139 : 16) Sfârşitul este stabilit de la început ! Concluzii :
- Contează cum aleg să-mi trăiesc viaţa !
- Contează unde plec după … ieşirea din trup ?
- Numai prin Isus pot să ajung în Cer … acolo este ţara Lui !