„ … anii, pe care i-au mâncat lăcustele … ” Ioel 2 : 25
Lăcustele sunt lucrurile mici şi pline de viaţă, care ne sar înainte, în cale şi ne copleşesc cu grijile acestei vieţi, în aşa fel încât vedem ţânţarul, nu şi cămila ! Nu mai avem priorităţi, ci doar necesităţi ! Ţânţarul se dezvoltă într-un mediu cu apă, pe când cămila este cea care bea apa ! Apa vie, acumulată cu jertfire, prezenţa Duhului Sfânt, se duc prin alegerea lucrurilor interzise pentru noi, la un moment dat, din viaţa noastră !
Domnul Isus spunea unor credincioşi : „Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila !” (Matei 23 : 24). Adică treceţi cu vederea lucrurile importante, în favoarea lucrurilor mici.
În context, în versetul anterior, 23, Domnul Isus a spus : „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici ! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege : dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute”.
Ţânţarul se referă la zeciuiala dată din plantele numărate, adică lucrurile foarte mici : menta, mărarul şi chimenul, care sunt plante cu o dezvoltare foarte rapidă, iar cămila, este aici, partea importantă a Legii, raporturile dintre oameni, care trebuie să se bazeze pe anumite principii clare : dreptatea, mila şi credincioşia !
În Legea Vechiului Testament, era trecută interdicţia consumului de carne de cămilă : „Dar să nu mâncaţi din cele ce rumegă numai sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată : s-o priviţi ca necurată.” (Leviticul 11 : 4). Exact lucrurile privite de ei ca necurate, erau importante, pe când cele importante, în ochii lor, aveau mai puţin preţ, înaintea lui Dumnezeu !
Trebuie să ne amintim, că exact acelaşi fel de mentalitate îl avea şi Petru, care ÎI explică lui Dumnezeu, cât este el de sfânt, atunci când Dumnezeu îi cere să consume ceva necurat, (în ochii lui) : „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (Faptele Apostolilor 10 : 14).
Interesant răspuns, pe care un om al lui Dumnezeu i-L dă Domnului, Stăpânului, atunci când EL Însuşi îi spune ce avea de făcut ! Să reţinem că era în timpul primei vedenii pe care a avut-o ! Probabil se baza pe Deuteronom 23 : 14, unde scria : „Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea în mână pe vrăjmaşii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat şi să nu Se abată de la tine”.
Dar, Petru se gândeşte la ce i s-a arătat, iar Duhul Sfânt îl face să înţeleagă, care este voia lui Dumnezeu pentru el şi este gata să asculte. În aceasta şi constă pocăinţa ; în transformarea gândirii, încât să văd viaţa cu ochii Lui şi să înţeleg lucrurile cum le înţelege Isus !
Iar mai târziu, când ajunge în Cezarea, Petru, imediat după ce intră în casa lui Corneliu, îşi începe mesajul spunându-le celor, la care Dumnezeu l-a trimis : „Ştiţi”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (Faptele Apostolilor 10 : 28).
Lăcustele ţin de trup şi au rolul de a ne face să neglijăm duhul din noi, relaţia cu Dumnezeu. Ele întunecă zarea în aşa fel încât creştinul să nu mai privească în viitor, ci doar în prezent. Nu mai are o vedere de ansamblu, ci doar de conjunctură ! Navighează spre ţinta dorită, dar nu în linie dreaptă, ci cu tot felul de ocoluri şi popasuri!
Obiectivele clare au rămas în subconştient, în timp ce noi trăim în prezent. Ocupaţi şi ocupáţii. Creştinul standard din 2013, nu este un păcătos, dar nu este nici un câştigător de suflete, ci mai mult, câştigător de bani. Oferta de lucruri este aşa de mare încât trebuie să-l am, a intrat şi în mintea credinciosului !
Despre voia lui Dumnezeu, vorbim la Biserică, sau doar ascultăm, depinde pe ce parte a baricadei ne aflăm : a lucrătorilor sau a ascultătorilor, deşi analizând lucrurile realist, mare diferenţă nu este ! Toţi suntem în aceeaşi sală, cu aceeaşi mentalitate. ÎL iubim pe Isus, iar în declaraţii Doamne, Doamne este sacru ! Avem comentarii Biblice de foarte bună calitate, doar la trăirea Bibliei. Nu mai mergem în toată lumea, ci prin toată lumea …
ÎL rugăm pe Dumnezeu, ca în Harul Lui, să ne vorbească şi nouă !