Alerg spre ţintă sau Alergarea înspre direcţia corectă
Alergarea este termenul Biblic pentru umblarea după ceva, cu scopul de-a atinge un anumit obiectiv. Apostolul Pavel scria despre trei aspecte (voinţa omului, strădaniile personale şi Harul Lui Dumnezeu):
„Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă”. (Romani 9 : 16) În viaţă nu este destul să-mi doresc ceva şi să fac tot ce ţine de mine, contează să am parte şi de harul lui Dumnezeu.
Alerg spre ţintă
Există cel puţin trei feluri de alergare :
I. Alergarea fără a avea o ţintă clară (neavând obiective precis stabilite) :
„Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău”. (Proverbe 19 : 2) Cineva spunea :
Cel ce aleargă spre niciunde, sigur va ajunge la destinaţie !
Un astfel de exemplu este şi în Biblie : „Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab :
„Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.” Şi Ioab a zis :
„Pentru ce vrei să alergi, fiule ? Nu este o solie care-ţi va fi de folos.”Orice s-ar întâmpla vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaţ. Şi Ioab i-a zis : „Dă fuga !”
Ahimaaţ a alergat pe drumul care duce în câmpie şi a luat-o înaintea lui Cuşi”. (II Samuel 18 : 22- 23)
Râvnă din belşug, să fac ceva (activism), să fiu ocupat tot timpul, fără ca acest lucru să fie după voia Lui Dumnezeu.
II. Alergarea după lucruri fără valoare
„Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie”. (Proverbe 28 : 19)
Dacă în loc de nimic vom scrie zero, vom avea o adunare de acest fel :
Zero plus zero plus zero este egal tot cu zero.
Rezultatul este zero, dar adunarea de zerouri poate dura o viaţă întreagă, iar omul respectiv va fi extrem de ocupat, (în adevăratul sens al cuvântului) ! Nimicul nu se obţine aşa de uşor, deoarece cel rău nu îşi vinde ieftin nonvalorile …
Aceste feluri de alergare duc la timp irosit, fără realizări concrete. Apostolul Pavel le scria credincioşilor din Galatia despre faptul că el şi-a verificat viaţa, învăţătura pe care o dădea celorlalţi :
„M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar”. (Galateni 2 : 2) Practic apostolul Pavel şi-a verificat nu numai trecutul (să fi alergat) ci şi prezentul (să alerg … în zadar).
Dacă apostolul Pavel, căruia Domnul îi vorbea în mod personal a avut nevoie de o autoevaluarea înseamnă că verificarea felului în care-mi trăiesc viaţa nu este doar necesară ci şi foarte importantă. Credincioşilor din Corint, apostolul Pavel le-a scris :
„Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă.
Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi ? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi”. (II Corinteni 13 : 5)
Dacă privim în context, vom observa că apostolul le scrie unora care nu erau foarte atenţi la mărturiile pe care le credeau (iar apostolul Pavel le reaminteşte că este nevoie de susţinerea prin doi sau trei martori) :
„Vin la voi pentru a treia oară. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori”. (II Corinteni 13 : 1) Dacă nu are sprijinul … cade, nu trebuie luată în considerare.
„ … căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine : El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi”. (II Corinteni 13 : 3)
Şi atunci erau oameni care credeau foarte uşor pe cine nu trebuie (v. 1) şi nu-l credeau pe el, omul Lui Dumnezeu (v. 3), dar principala lor problemă consta în faptul că se preocupau de alţii (fiind ca un fel de judecători de la tribunal), în loc de-a se verifica pe ei înşişi înaintea Lui Dumnezeu !
Oare nu mă asemăn şi eu cu ei, având aproape tot timpul în minte pe cineva de a cărui proces mă ocup, (deşi nu m-a numit cineva să mă amestec în treburile altuia), în timp ce viaţa mea lasă de dorit, dar acest lucru nu îl observ ?!
III. Alergarea cu un obiectiv clar
Corintenilor, apostolul Pavel, le destăinuie mentalitatea lui :
„Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt”. (1 Corinteni 9 : 26)
Care sunt obiectivele unui astfel de om ?
- Dumnezeu : „Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău, să alerg la adăpostul aripilor Tale. – (Oprire)” (Psalmul 61 : 4) Cum se ajunge la Dumnezeu ? Sunt folositoare :
- Rugăciunea : „Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici ; dar eu alerg la rugăciune”. (Psalmul 109 : 4)
- Cuvântul : „Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg”. (Psalmul 119 : 32)
Care este obiectivul final al alergării omului pe pământ ? „
… alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. (Filipeni 3 : 14)