Adus la Viaţă sau Toiagul lui Moise ! (Exod 4.1-4)

Florin

Toiagul a fost adus la viaţă, sau Moise ? Ce putem învăţa din această întâmplare descrisă în Exod capitolul 4 ? Cum este Viaţa din Dumnezeu !

1. Lui Moise i s-a descoperit, (i s-a dat să vadă) adevărata Viaţă ! Dar descoperirile, arătările Duhului trebuie transmise mai departe ! Apostolul Pavel scrie că :

„Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta despre care v-am scris în puţine cuvinte …” (Efeseni 3 : 3).

„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui … ” (Efeseni 1 : 17). Exact aceasta o face şi Moise, care îi spune lui Aaron, apoi bătrânilor … nu ţine doar pentru el, ceea ce ştia de la Dumnezeu !

2. Viaţa, despre care noi ştim, este o viaţă ascunsă. Toiagul, în viaţa de toate zilele, părea a fi un toiag obişnuit : „ … viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3 : 3). Cu şi în, este destul dacă reţinem atât ! Înainte de-a pleca, Domnul Isus ne-a lăsat o promisiune, care ne dă Harul ca textul din Exod 4, să devină valabil şi pentru noi :

„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac ; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte ; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” (Ioan 14 : 15 – 17).

O singură observaţie, Domnul Isus spune : „cu voi şi … în voi”, promisiunea fiind pentru Biserică deoareceeste folosit pluralul, nu atât pentru individ / singularul, careun model în special pentru cel egoist, cel rău ; el lucrează de unul singur.

3. Viaţa este o Persoană, Isus „Cel Viu”, Care a fost mort, iar faptul Învierii este o realitate veşnică. El trebuia să înveţe de la Cel Viu care a fost mort şi Care avea să îi spună lui Ioan, că este : „Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”. (Apocalipsa 1 : 18). Prin Întrupare, Domnul Isus a fost făcut vizibil pentru contemporanii Lui, dar Cine era EL, numai Dumnezeu ştia, pentru că EL este Cel ce dă un trup şi face trupul :

„Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei” (I Corinteni 15 : 38). Moise este un simbol al Domnului Isus : „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine : să ascultaţi de el !” (Deuteronomul 18 : 15), care nu a făcut decât ce L-a văzut pe Dumnezeu făcând.

4. Viaţa se dă şi se reia. Toiagul este un simbol al Domnului Isus, care este şi Om … şi şarpecare a fost înălţat de pe pământ şi pus pe un lemn : „El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu ?” (Isaia 53 : 8).

În Exod 4, învăţăm despre Întrupare, despre Viaţa lui Isus de pe pământul celor vii, despre faptul că EL a avut puterea de-a-ŞI da viaţa şi a ŞI-o lua iarăşi înapoi : „Tatăl Mă iubeşte, pentru că

  • Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci

  • o dau Eu de la Mine.

  • Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi : aceasta este porunca pe care am primit-o de

la Tatăl Meu.” (Ioan 10 : 17 – 18). Toiagul şi-a dat viaţa şi a devenit şarpe, iar şarpele şi-a luat viaţa de toiag ! Şarpele, cât trăia pe pământ ştia singur ce are de făcut, nu trebuia Moise să-L înveţe ! EL poate totul şi apostolul Pavel spunea : „Pot totul în Hristos care mă întăreşte.” (Filipeni 4 : 13).

5. Viaţa este reprezentată şi printr-un toiag de cârmuire. Dumnezeu îi spune lui Moise : „Ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele.” (Exod 4 : 17). Din ceva moale, flexibil, ce se târăşte pe pământ, Dumnezeu a făcut un toiag de cârmuire. A cârmui înseamnă a conduce, a guverna, a administra ! Aşa a fost Domnul Isus, un toiag de cârmuire, un sprijin pentru alţii, ceva de temut şi pentru lupi şi pentru oi, o unealtă în mâna Stăpânului ! :

  • Geneza 49 : 10 „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo, şi de El vor asculta popoarele” ;

  • Numeri 24 : 17 „Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel” ;

  • Psalmi 110 : 2 „Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând : „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi !”. Profetic, despre Domnul Isus scria : „El Se va înfăţişa şi va cârmui

  1. cu puterea Domnului şi

  2. cu măreţia Numelui Domnului Dumnezeului Său : vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit până la marginile pământului” (Mica 5 : 4).

În viaţa lui Moise, din acel moment, toată trăirea lui trebuia să fie prin credinţă. Dumnezeu îi spune : „Ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele” (Exod 4 : 17). Semnele îl însoţesc pe cel care ÎL urmează … din Madian în Egipt, apoi din Egipt în pustie etc.

Şi azi este la fel, semnele prezenţei Lui, îi însoţesc pe cei care ÎL cred pe Cuvânt :

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede”. (Marcu 16 : 17). În Apocalipsa 14 : 4 este scris despre cei care ÎL : „ … urmează pe Miel oriunde merge El”.

Cine sunt ei ? Au câteva caracteristici. Creştinii, urmaşii lui Christos, au cel puţin şapte caracteristici, redate în Apocalipsa 14 astfel :

  1. „care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său” (Apocalipsa 14 : 1). Arată cine sunt şi ai Cui sunt, altfel spus : ei trăiesc pe faţă, nu se ascund !

  2. Ei cântă într-un glas : „Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu lăuta, şi cântau din lăutele lor.” (Apocalipsa 14 : 2). Aceasta arată unitatea dintre copiii Lui şi buna dispoziţie din suflet, care este o caracteristică a Rodirii Duhului, care ne dă dragoste, bucurie, pace …

  3. „fuseseră răscumpăraţi de pe pământ” (Apocalipsa 14 : 3). În versetul 4 scrie : „Au fost răscumpăraţi dintre oameni …”. Sunt răs-cumpăraţii Lui ! Domnul Isus a plătit pentru ei / noi, de două ori ! Odată cu viaţa care a fost o renunţare la slava Divină şi a doua oară prin moartea de pe cruce !

  4. „Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri … ” (Apocalpsa 14 : 3). Se păstrează curaţi ! (Verguri este un arhaism, cuvântul actual fiind virgin, imaginea fiind a unui loc – de ex. o pădure ecuatorială – pe unde nimeni nu a umblat).

  5. „ … cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel” (Apocalipsa 14 : 4). Cel dintâi rod este o expresie pentru întâiul născut : „Ci să recunoască de întâi născut pe fiul … şi să-i dea o parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi născut.” (Deuteronomul 21 : 17). Apostolul Pavel scria despre înviere că : „Hristos este cel dintâi rod ; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos”. (I Corinteni 15 : 23).

  6. „Şi în gura lor nu s-a găsit minciună … ” (Apocalipsa 14 : 5).

  7. „ … sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14 : 5).

Prin expresia fără vină, se înţelege o viaţă de veghere, în care omul este atent la trăirea lui, aceasta însemnând : gândire, vorbire şi trăire.

În cartea II Petru 3 : 11 – 14, este scris :

„Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului ?

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui

  • fără prihană,

  • fără vină şi

  • în pace”. David, după ce a ajuns împărat spune :

„Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea”. (II Samuel 22 : 24). Trăirea cu Dumnezeu este prin puterea Lui, la care ne asociem cu voinţa noastră :

„Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12 : 37).

„El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.” (I Corinteni 1 : 8).

Mai ales în această periodă avem nevoie de căluzirea Duhului, care este valabilă în special pentru cei care acceptă să stea sub controlul Domnului Isus, adică să se lase apucaţi de Hristos, (la fel cum şarpele a fost apucat de Moise, intrând astfel sub controlul lui).

Apostolul Pavel scria :

„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit ; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus”. (Filipeni 3 : 12).

STUDII ASEMĂNĂTOARE :