Vă voi da o gură sau A doua gură (II), Luca 21.14-15

Florin

A doua gură, IIÎn Luca 21 : 15 avem notate cuvintele Domnului Isus, care le-a spus ucenicilor Lui :

„ … vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri”.

Există cel puţin trei surse din care omul se poate inspira, atunci când vorbeşte :

I. Duhul Sfânt. Câteva exemple de gură a doua, (adică de cuvinte inspirate care lasă ascultatorul fără replică) :

  • Apostolii Petru şi Ioan :

    • „Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat : „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta ?” Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis : „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel ! Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat, s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel ! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi”. (Fapte 4 : 7 – 10)

    • „Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis : „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu ; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” I-au ameninţat din nou şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului ; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate”. (Fapte 4 : 18 – 21)

  • Apostolii : „După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel :
    „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta ? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui Om.”
    Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis : „    Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni !” (Fapte 5 : 27 – 29)

  • Ştefan : „Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod. Unii din sinagoga numită a izbăviţilor, a cirinenilor şi a alexandrinilor, împreună cu nişte iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan ; dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el”. (Fapte 6 : 8 – 10)

  • Apostolul Pavel : „A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul ; apoi, a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor. Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis : „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta …” Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis : „Te va bate Dumnezeu, perete văruit ! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii !” Cei ce stăteau lângă el, i-au zis : „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu ?”. (Fapte 22 : 30 – 23 : 1 – 4)

A doua gură este acel moment al inspiraţiei divine, dar poate fi şi atunci când un credincios vorbeşte în alte limbi. Atunci omul funcţionează ca un difuzor, care transmite cuvintele Celui Care vorbeşte la microfon … dacă creştinul are şi darul tălmăcirii şi vorbeşte în limba ascultătorilor. Apostolul Pavel scria :

„De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.” (I Corinteni 14 : 13 – 14). Dorinţa apostolului Pavel era aceasta : „Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi ; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.” (1 Corinteni 14 : 5).

„Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.” (Ioan 3 : 34). Spunea Ioan Botezătorul despre Isus, dar El este şi în noi :

„ … căci căutaţi o dovadă că Hristos vorbeşte în mine : El care nu este slab faţă de voi, ci este plin de putere între voi.” (II Corinteni 13 : 3). Şi apostolul Petru spunea ceva asemănător cu ceea ce declara Ioan Botezătorul :

„Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu : pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor ! Amin.” (I Petru 4 : 11).

II. Sursa demonică

Şi cel rău vine cu imitaţiile lui. El nu vine personal, pentru a vorbi cu cineva şi totuşi cuvintele lui sunt rostite. În Apocalipsa 13 : 5 este scris :

  • „I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi

  • i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni”. Acest lucru este valabil la supuşii lui, dar se poate întâmpla şi pentru un creştin să-şi pună gura la dispoziţia celui rău. Exemple avem prin Petru, sau Ioan şi Iacov, sau … x, y din ziua de azi, etc. A se vedea :

  1. Matei 16 : 22 – 23 : „Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând : „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne ! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva !” Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru : „Înapoia Mea, Satano : tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine ! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”

  2. Luca 9 : 54 – 56 : „Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis : „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie ?” Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis : „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi ! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat în alt sat”.

De unde pot să ştiu care sunt cuvintele Lui Dumnezeu, care sunt gândurile mele şi momentul din care robinetul curge direct din Iad ? Ioan scria un mare adevăr. Contează ce motivaţie am atunci când spun ceva : „Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi ; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi în El nu este strâmbătate.” (Ioan 7 : 18).

La un moment dat, Domnul vorbea cu oameni, care se vedeau bine, (din punct de vedere spiritual) şi totuşi Domnul Isus le spune :

„Voi aveţi de tată pe diavolul ; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş ; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan 8 : 44).

III. Sursa umană

„Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi. Căci

  1. fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, şi

  2. păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră ;

  3. fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre. Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru ; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase ; şi astfel izbăvirea s-a întors înapoi, şi mântuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obşte, şi neprihănirea nu poate să se apropie.” (Isaia 59 : 11 – 14).

Ce exemple din Biblie mai avem despre vorbire ?

  • Moise.

  1. Lui Moise, Dumnezeu îi spune despre Aaron, că-i va fi purtător de cuvânt : „El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui Dumnezeu”. (Exodul 4 : 16).

  2. Despre Moise, Dumnezeu avea să le spună celor din familia lui : „Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise ?” (Numeri 12 : 8). Cu alte cuvinte, dacă Moise ar fi avut vreo problemă, Dumnezeu i-ar fi spus EL personal !

  • Balaam :

  1. „Balaam a răspuns lui Balac : „Iată că am venit la tine ; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva ? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.” (Numeri 22 : 38).

  2. „El a răspuns şi a zis : „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură ?” (Numeri 23 : 12).

  3. „Domnul a venit înaintea lui Balaam; i-a pus cuvinte în gură şi a zis : „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.” (Numeri 23 : 16).

  • Sfaturi din Cărţile de înţelepciune :

  1. Proverbe : „Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură … ”. (Proverbe 30 : 32).

  2. Eclesiastul : „ … buzele nebunului îi aduc pieirea. Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea”. (Eclesiastul 10 : 13).

  • Domnul Isus : „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” … 17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna ? 18 Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om”. (Matei 15 : 11, 17 – 18).

  • Apostolul Pavel :

  1. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură ; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud”. (Efeseni 4 : 29).

  1. „Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri : de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură”. (Coloseni 3 : 8).

  • Iacov : „De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul … 10. „Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul ! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei !” (Iacov 3 : 3, 10) … Fiecare decide ce face cu gura lui, iar Dumnezeu decide după aceea ! Cuiva „Stăpânul i-a zis : „Rob rău ; te voi judeca după cuvintele tale …”. (Luca 19 : 22).