90. LEPROSUL
I Podcast I Pasaj Biblic : Marcu 1 : 40 – 45 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 31 Martie 2022 I
„A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea : „Dacă vrei, poţi să mă cureţi.” Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis : „Da, voiesc, fii curăţat !” Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a curăţat.
Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât şi i-a zis : „Vezi să nu spui nimănui nimic ; ci du-te de te arată preotului şi adu pentru curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.”
Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nicio cetate ; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile”. (Marcu 1 : 40 – 45)
Pentru privitorul de atunci, martorul ocular, Evreu, trăitor sub Lege, sub Jugul Legii, (cum avea să spună, apostolul Petru în Fapte 15 : 10) această vindecare în sine era ceva nou !
Înaintea Domnului Isus, leprosul nu s-a prezentat ca înaintea unui om ! Nu a ţinut distanţa şi nu a strigat : „Necurat ! Necurat !” În Levitic 13 : 45 scria clar cum ar fi trebuit să se comporte :
„Leprosul atins de această rană să-şi poarte hainele sfâşiate şi să umble cu capul gol ; să-şi acopere barba şi să strige : „Necurat ! Necurat !”
Despre leproşi era scris în Lege :
„ … să-i scoateţi afară din tabără ; să-i scoateţi afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuinţa.” Copiii lui Israel au făcut aşa, şi i-au scos afară din tabără ; cum poruncise lui Moise Domnul …”. (Numeri 5 : 3 – 4)
Şi ei l-au crezut pe Moise pentru că era porunca Domnului, spusă lui ! El doar a transmis-o şi ei nu au contestat-o. Deşi nu era ceva uşor ceea ce le cerea Domnul să facă.
Legea poruncea izolarea, carantina, pentru a-i proteja pe cei sănătoşi. Dumnezeu le-a poruncit aceasta, fiind de fapt o metodă medicală care în sistemul medical avea să fie folosită abia mult mai târziu.
Dar oare ce gândea un om care se îmbolnăvea de lepră despre Domnul având în vedere faptul că se trezea dat afară ?
Total opus este Dumnezeul întrupat al Noului Testament, Domnul S-a atins de lepros şi l-a vindecat (Marcu 1 : 40). Domnul Isus ajută omul să scape de izolarea spirituală, să reintre între oameni, să scape de singurătate ! Şi era vorba despre acelaşi popor ! Un alt fel de-a Se purta cu ei. Harul.
Sistemul Vechiului Legământ este un sistem legalist. Nu oferă libertăţi, ci în special garduri. Omul are doar o Libertate strict limitată de oprelişti clare ! Impuneri aparent nedrepte uneori dar care este evident că erau date pentru bunăstarea omului.
Aşa era Legea Vechiului Testament, favoriza majoritatea. Minoritatea cu probleme era marginalizată pentru protejarea celor sănătoşi pe care bolnavul trebuia să-i avertizeze când se apropiau de zona lui.
În Levitic 13 : 46 era scris ce trebuia să facă omul contaminat :
„Câtă vreme va avea rana, va fi necurat. Să locuiască singur. Locuinţa lui să fie afară din tabără.”
Era o însingurare forţată ! „Să locuiască singur …” Şi totuşi Harul Lui Dumnezeu a fost mai mare pentru cei aflaţi în această situaţie, de exemplu pentru cei patru leproşi amintiţi din II Împăraţi 7 : 3 – 10 ! Ei au fost cei care au primit Harul de-a trăi şi de-a duce Vestea Bună !
Dar Biblia nu spune ce s-a întâmplat cu ei, după ce totul s-a terminat cu bine ! Au fost eroi pentru o zi … dar după aceea, conform Legii leprosul trebuia :
- Să locuiască singur şi
- Locuinţa lui să fie afară din tabără. Dar nu şi dacă el era împăratul.
Un exemplu îl avem în II Împăraţi 15 : 5
„Domnul a lovit pe împărat cu lepră şi el a fost lepros până în ziua morţii, şi a locuit într-o casă deosebită ….”.
Dar oricum nu mai conta funcţia. Ozia era întâi lepros apoi împărat. Funcţia de drept a luat-o fiul său Iotam (a se vedea II Cronici 26 : 21).
În textul din II Cronici este însă explicat un lucru (în versetele 19 şi 20) :
„Şi cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte … L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.” Urmarea mâniei omului a fost lepra ! „Şi cum s-a mâniat … i-a izbucnit lepra.”
Nu a mai trebuit să fie cercetat după o săptămână … A fost clar de la început.
Preoţii ştiau să deosebească lepra. În versetul 20 scrie :
„Marele preot Anania şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte.”
Nu a mai trebuit un alt control, ceea ce ne indică faptul că aveau de-a face constant cu oameni bolnavi de lepră !
Opus oarecum este cazul Mariei din Numeri (12 : 9 şi 10) unde scrie :
„Domnul S-a aprins de mânie … Şi iată că Maria era plină de lepră.”
Până atunci a fost proorociţă, fiind cineva în poporul Israel. Dar datorită doar câtorva vorbe nepotrivite pe care le-a spus, a devenit proscrisă … (v. 14 şi 15).
Numai că urmările păcatului ei au fost resimţite de întregul popor, deşi Maria şi Aaron au fost foarte discreţi, iniţial … doar ei doi erau când l-au vorbit pe fratele lor de rău dar boala cerea explicaţii şi este evident că ceea ce-au vorbit în ascuns a devenit ceva cunoscut ; iat tot poporul nu a mai putut înainta …
Nici leprosul amintit de Evanghelistul Marcu, nu a respectat Legea, dar nici Domnul nu a ţinut-o; fiindcă cel ce se atingea de cel necurat, trebuia să treacă apoi prin procesul de curăţire … Şi totuşi voia lui Dumnezeu a fost îndeplinită !
Este bine să ne amintim de ceea ce a însemnat sistemul Legii, fiindcă şi azi există oameni, care iau bucăţele din Lege pe care le respectă, dorind să îmbine Legea cu Harul !
La sfârşit să facem o rugăciune conform versetului scris în Efeseni 2 : 8.
„Doamne Isuse, Îţi mulţumesc că m-ai mântuit şi pe mine prin harul Tău, prin credinţă şi ajută-mă să nu uit niciodată că am beneficiat de darul lui Dumnezeu. Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download