Un om îşi mâna măgarul la păşunea de la marginea oraşului său. Deodată se arătară nişte duşmani ce se războiau cu oraşul.
– Vino iute, zise omul, să fugim, altfel ne prind. Măgarul îşi smulse liniştit smocul de iarbă şi îşi spuse părerea mestecând :
– Stai, dragă, crezi că duşmanii tăi, dacă înving, au să-mi pună două şei ?– Nu, răspunse omul.
– Ei, atunci, spuse măgarul, ce mi-e al cui sclav se cheamă că sunt ? Când sunt sclav, tot o şa port”. (Din cartea Esop, de Arnold Bronnen ; imagine de pe : footage.framepool.com)
Tot la fel de înşelătoare este şi natura umană, (termenul Biblic fiind : firea pământească). În Psalmul 116 : 11 scrie că : „Orice om este înşelător”. De ce ? În special datorită firii lui. Fiecare om care-L caută sincer pe Dumnezeu, va constata cât de reale sunt cuvintele scrise de apostolul Pavel, în urmă cu aproape două mii de ani :
„Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac !”. (Romani 7 : 18 – 19)
La fel cum măgarul din fabulă nu asculta de om, nici firii noastre nu-I place să asculte de Stăpân, de Dumnezeu, de aceea nu ne putem încrede în noi, ci numai în Domnul Isus.