71. REGRETUL
I Podcast I Pasaj Biblic : Luca 23 : 32 – 49 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 12 Martie 2022 I
„Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele : unul la dreapta, şi altul la stânga. Isus zicea : „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac !” …
Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea : „Nu eşti Tu Hristosul ? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi !” Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis :
„Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă ? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre ; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Şi a zis lui Isus : „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta !”
Isus a răspuns : „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea. Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
Isus a strigat cu glas tare : „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul !” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.
Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis : „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit !” … ”. (Luca 23 : 32 – 34, 39 -47)
Trei gânduri despre iertare, mulțumire și regret !
Indiferent de ceea ce I-au făcut oamenii răspunsul Domnului a constat într-o atitudine de iertare. Domnul a arătat clar că este mulţumitor faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.
Nu S-a supărat, ci a ales să-l mulţumească şi pe tâlharul care, (cu puţin timp înainte Îşi bătea joc de El ! Sutaşul în schimb, a avut ce regreta … când a realizat Cui I-a făcut rău : unui Om nevinovat, care a suferit, fiind condamnat pe nedrept !
Pentru a trăi (şi a putea muri) fără regrete, trebuie să trăiesc o viaţă de iertare, păstrând tot timpul în suflet o atitudine de mulţumire !
I. Iertarea trebuie să fie necondiţionată !
În Luca 23 : 34 scrie :
„Isus zicea : „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac !” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi”.
Indiferent de ce-mi face omul, aleg să îl iert. Aceasta este atitudinea credinciosului.
II. Atitudinea de mulţumire
În versetul 43 din Luca 23 scrie că : „Isus a răspuns : „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai”.
Isus ştia când pleacă şi unde pleacă şi se poate spune că până la capăt, Domnul Isus a avut o atitudine de mulţumire. Aceasta s-a manifestat atât faţă de Dumnezeu (deşi în acele momente, EL era ţinta batjocurilor celor din jur), cât şi faţă de batjocoritori …
Tâlharul care îşi dorea să ajungă în Rai a avut parte de acest cadou al mântuirii din partea Domnului Isus, fiindcă I-a cerut acest lucru deşi (doar cu puțin timp înainte) făcea şi el parte tot din categoria batjocoritorilor.
Evanghelistul Matei în capitolul 27 : 44, a consemnat faptul că :
„Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură”.
În acest pasaj avem notate ultimele trei fraze spuse de Domnul Isus. Din toate se vede că EL nu a avut niciun resentiment, nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de oameni !
III. Regretul
„Isus a strigat cu glas tare : „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul !” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul. Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis : „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit !” (Luca 23 : 46 – 47)
Din aceste cuvinte răzbate regretul sutaşului. Abia după deces Şi-a dat seama că Isus era fără păcat.
Se poate să fi regretat comportarea avută faţă de Isus, datorită răului pe care l-a permis ostaşilor lui să I-L facă Domnului Isus.
În Ioan 19 : 1 – 3 scrie că :
„Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau : „Plecăciune, Împăratul iudeilor !” Şi-I dădeau palme”.
Sutaşul era sub comanda lui Pilat, dar ce-a făcut era o nedreptate deoarece a permis să fie bătut un om împotriva căruia încă nu era pronunţată o sentință de condamnare …
Cum sunt eu ?
Am o atitudine de mulţumire şi am ales să iert necondiţionat ? Dacă decid să trăiesc aşa, pot avea o viaţă fără regrete !
Cum se poate așa ceva ?
Doar prin Isus, exact cum scria apostolul Pavel :
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”. (Galateni 2 : 20)
Dumnezeu să îmi ajute și mie să am o astfel de viață ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download