În Biblie sunt scrise cuvintele lui Dumnezeu : „Niciunul nu intră în sine însuşi …”. (Isaia 44 : 19) Ce putem înţelege din aceste cuvinte?
I. Omul are duh, suflet şi trup
Trebuie să ne reamintim că omul este format din duh, suflet şi trup. Apostolul Pavel le scria creştinilor din Tesalonic :
„Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin ; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos”. (I Tesaloniceni 5 : 23).
II. Păcatul poate fi înfăptuit cu gândul, vorba, fapta …
Atunci când facem în viaţa noastră lucruri pentru care conştiinţa ne condamnă, vom avea o nelinişte interioară.
Trebuie să conştientizăm faptul că trăim având viaţă pe care am primit-o de la Dumnezeu, fiind pe pământul lui Dumnezeu, iar EL are reguli precise, pe care le găsim numai în Biblie.
Dacă trăim conform acestui manual în care găsim Instrucţiunile de folosire, va fi bine, dacă nu calitatea vieţii interioare nu va fi la nivelul pe care Dumnezeu îl doreşte pentru noi !
Cumva eu sunt şi judecătorul (există ceva în duhul meu, în conştiinţa mea) dar şi inculpatul (ce păstrează / stochează în suflet, amintirea răului făcut).
Dacă nu îmi rezolv problema, (urmările păcatului înfăptuit, într-un anumit interval de timp), informaţia din mintea mea (de pe hard disk) nu se va şterge, dar apăsarea spirituală va fi mai mare.
III. Dumnezeu are principiile Lui, (prin care guvernează viaţa omului).
1. Dumnezeu este bun (iar noi trăim datorită Harului Lui).
Referindu-de la un caz concret, Dumnezeu spunea despre femeia respectivă : „I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei ! Iată că am s-o arunc bolnavă în pat ; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui”. (Apocalipsa 2 : 21 – 23) De ce aveau să i se întâmple aceste lucruri ? Deoarece :
2. Dumnezeu este drept şi El este atent la lumea interioară a omului, cunoaşte foarte bine motivaţia pe care o are un om atunci când face un anumit lucru, prin care îl afectează pe un anumit semen al lui ! Un om în vârstă, îi spunea fiului său aceste cuvinte :
„Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor ; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie”. (I Cronici 28 : 9)
Relaţiile deteriorate nu se repară de la sine şi trebuie să ştim că lucrurile nu rămân nerezolvate : „În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice : „Uite-l !” – pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu ; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său”. (Exodul 22 : 9)
Din momentul în care omul dă drumul unui gând (sau unui cuvânt) pe care îl trimite precum arcul săgeata, (cu scopul precis de a răni), în conştiinţa lui se imprimă o mustrare de care nu poate scăpa, deoarece această informaţie (jignirea făcută) a intrat automat şi în baza de date a lui Dumnezeu, iar acolo omul nu are acces.
Până nu îşi cere iertare omul nu va avea pace în suflet …
3. Dumnezeu îl iartă pe cel care ÎL cheamă în viaţa lui.
Poţi să-L chemi pe Domnul Isus în viaţa ta prin rugăciunea făcută fie în gând, fie cu voce tare. Vorbeşte cu EL cum ai vorbi cu cineva care-ţi este apropiat. EL te aude şi te ascultă : „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine”. (Apocalipsa 3 : 20)
Moise spunea : „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta … ”. (Deuteronom 30 : 19)
Judecata, aducerea la îndeplinire a sentinţei, va fi ori aici pe pământ, ori dincolo : „Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă”. (I Timotei 5 : 24)
În Biblie scrie cum va fi în ziua judecăţii pentru cei care au murit nemântuiţi : „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii.
Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea ; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele.
Fiecare a fost judecat după faptele lui. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc”. (Apocalipsa 20 : 12 – 15)