„Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis : „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată”. (Faptele Apostolilor 17 : 32) În ce dată-i altă dată ? În data de niciodată !
- Trimite dincolo (în Cer) doar atât cât îţi trebuie ca să-ţi ajungă pentru o veşnicie !
- Cum să foloseşti gura … cu cap ? Unde se găsesc Instrucţiunile de folosire a gurii ?! Gura folosită rău, aduce probleme de calitate, în viaţa vorbitorului respectiv ! Unde nu-i cap, e vai de … cap ? În Proverbe este scris că :
„Înţelepţii păstrează ştiinţa, dar gura nebunului este o pieire apropiată”. (Proverbe 10 : 14) Pieirea / problemele îi vin din gură ! Atunci când Moise, (din cauza exprimării greoaie), refuza să-L asculte pe Dumnezeu : „Domnul i-a zis : „Cine a făcut gura omului ? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb ? Oare nu Eu, Domnul ?” (Exodul 4 : 11) După această clarificare Dumnezeu îi spune : „Du-te, dar ; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus”. (Exodul 4 : 12) „Tu îi vei vorbi şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi vă voi învăţa ce veţi avea de făcut”. (Exodul 4 : 15) Cum s-ar spune : „ … vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri” (Luca 21 : 15) O gură aveau deja, dar nu era destul deoarece şi oponenţii lor aveau. Ei au primit o gură suplimentară !
- Ce înseamnă a veghea ? În Matei 25 : 13, Domnul Isus a spus : „Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”. În ce consta vegherea pentru fecioarele din pildă ? Trebuiau să stea treze până venea Mirele ! În noaptea prinderii Domnului Isus, Matei a notat ce s-a întâmplat înainte de acel moment : „Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, şi a zis ucenicilor : „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare. Isus le-a zis atunci : „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”. (Matei 26 : 26 : 36 – 38) În textul Biblic scrie în continuare că : „Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi a zis lui Petru : „Ce, un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine ! Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită ; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”. (Matei 26 : 40 – 41) Ce aştepta Domnul Isus ca să facă ei ? Prin veghere Îşi dorea ca ei să nu adoarmă până avea să vină El la ei ! Acesta este sensul vegherii : nu mă las să adorm, ci lupt în rugăciune, până vine El, până am parte de prezenţa Lui !
- Ploaia cu … pâine ! „Domnul a zis lui Moise : „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea”. (Exodul 16 : 4) Oare cum şi-au imaginat ei că va fi ? Dumnezeu le-a făcut un bine … bine ! Pâinea nu a venit sub formă de franzelă ci de firimituri !
- Cum se pune masa ? Seara carne, dimineaţa pâine ! „Am auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le : „Între cele două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de pâine ; şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”. (Exodul 16 : 12)
- Cum putem bucura Cerul ? Domnul Isus spunea că : „ … va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă”. (Luca 15 : 7) Deciziile de pe pământ sunt cunoscute foarte bine în Cer ! Se ştie foarte bine ce decide fiecare om de pe pământ ! „ … va fi … multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte”. O singură decizie, luată de cineva în ascuns, de care poate nici cel din casa lui nu ştie, aduce bucurie în Cer ! Pocăinţa îmbucură Cerul !
- Pentru împlinirea unei făgăduinţe trebuie să fii :
- la momentul potrivit,
- în locul potrivit,
- făcând exact lucrul potrivit. Aşa au fost ucenicii în ziua Cincizecimii ! „În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc”. (Faptele Apostolilor 2 : 1) Ce făceau ? „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri … ”. (Fapte 1 : 14)
- Isus este Dumnezeu : „ … pe când Fiului I-a zis : „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci ; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate … ”. (Evrei 1 : 8)
- Laban îi spunea lui Iacov : „Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei ?” (Geneza 31 : 30) Era şi drept să-i pară rău de dumnezei aşa de puternici, care nu s-au putut apăra de un hoţ ! Putea să-i spună Iacov : N-ai pierdut mare lucru … doar greutatea în argint / aur, sau ca piese de colecţie, sau poate ca moştenire de familie ! Aşa sunt dumnezeii, însă nu aşa este Dumnezeu. Când este luat chivotul, ce li se întâmplă filistenilor ?!
- În Lege scria : „Să nu dai înapoi stăpânului său pe un rob care va fugi la tine după ce l-a părăsit”. (Deuteronomul 23 : 15) Un exemplu de rob părăsit la greu este în I Samuel 30 : 13, atunci când David găseşte un tânăr : „David i-a zis : „Al cui eşti şi de unde eşti ?” El a răspuns : „Sunt un băiat egiptean, în slujba unui amalecit, şi de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav”. Oamenii (şi lucrurile) care pentru alţii nu au valoare, pentru oamenii lui Dumnezeu, sunt apreciaţi / apreciate la adevărata lor valoare, (nu pentru ceea ce fac / sau nu mai pot să facă, ci pentru ceea ce sunt) !
- În Ţara supăraţilor, încruntarea este cel mai frumos zâmbet … dacă scapi numai cu atât !
- Unde merge omul, merg şi apucăturile lui … nu le lasă acasă deloc şi nici nu pleacă fără ele !
- Cine nu ştie să calce pe aur aici, nu va călca nici în Cer ! „Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie”. (Apocalipsa 21 : 21) Viaţa de renunţare este urmată de răsplată : „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire”. (Evrei 11 : 24 – 26)
- Despre Solomon se ştie că s-a rugat, iar Dumnezeu i-a dat înţelepciune. Să vedem ce scrie în Biblie ? După ce Solomon a juns împărat, David i-a spus despre Şimei : „Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit ; căci eşti un om înţelept şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i cobori perii albi însângeraţi în Locuinţa morţilor”. (I Împăraţi 2 : 9) Dar David i-a mai spus ceva : „Numai să-ţi dea Domnul înţelepciune şi pricepere şi să te facă să domneşti peste Israel în păzirea Legii Domnului Dumnezeului tău !”. (I Cronici 22 : 12) La scurt timp, după ce David a murit : „ … Domnul S-a arătat în vis lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis : „Cere ce vrei să-ţi dau.” … „Dă, dar, robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău ! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr !?” … Şi Dumnezeu a zis : „Fiindcă lucrul acesta îl ceri … Îţi voi da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine”. (I Împăraţi 3 : 5, 9, 11 – 12)