64. TRIBUNALUL INTERIOR
I Podcast I Pasaj Biblic : Ioan 14 : 16 – 18, 26 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 05 Martie 2022 I
În pasajul amintit mai sus sunt notate cuvintele Domnului Isus : „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngâietor [Greceşte: Paraclet, Apărător, Ajutor], care să rămână cu voi în veac ; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentrucă nu-L vede şi nu-L cunoaşte ; dar voi ÎL cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.
Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”.
Credem că Duhul Sfânt, Cel care are puterea de a ne aduce aminte, ne poate da şi puterea de a uita răul şi tot ce ne-a fost făcut cu intenţii rele cândva.
EL, Duhul Sfânt ne poate face să uităm (ceea ce noi am iertat deja) pentru că există cel rău care ne aduce aminte de lucrurile petrecute cu ani în urmă, pentru a ne ţine ancoraţi în trecut ; pentru a ne ţine legaţi de trecut şi implicit de rău.
Aceasta nu vine din creştin ci din afara lui, de la un duh de neiertare ce „veşnic” ne aduce aminte şi iarăşi ne aduce aminte.
Fiind o persoană care se ocupa cu aceasta tot unei Persoane îi pot cere (o pot ruga) să mă scape de acest duşman pe care eu nu-l pot birui fiindcă de obicei nu realizez că este o persoană cel ce-mi pune în faţa ochilor fapta rea a cuiva din trecut sau chiar răul pentru care Isus m-a iertat.
Văd fapta respectivă şi mintea mea o ia pe alt drum ce este deja bătătorit, drumul acuzaţiilor sau drumul acuzării. Îi judec pe alţii pentru ce au făcut sau mi-au făcut şi astfel de fapt mă judec pe mine. Îl judec pe cel pe care l-am iertat de multe ori deja. Iarăşi vine acuzatorul şi iarăşi reiau procesul interior.
Chiar dacă sentinţa iertării o dau iarăşi am pierdut un timp din viaţă iar gândirea s-a concentrat pe demolare nu pe zidire. Este absurd dar totuşi nu realizez aceasta ci mă las dus şi de fapt nu sunt judecător, cu atât mai puţin cel care are dreptul de-a-l condamna pe altul. Bineînţeles, fără a-i comunica vreodată sentinţa dată în tribunalul meu interior.
Oare câte procese se judecă în fiecare zi în mintea oamenilor ? Şi de fapt, cine nu judecă ? Câţi se judecă însă pentru ce au făcut cândva ? În acest proces interior, cel care îşi permite să-l judece pe altul de fapt chiar el este acuzat, el este vinovatul.
În Romani 2 : 1 scrie :
„De aceea, tu care-i condamni pe alţii nu ai nicio scuză, întrucât prin faptul că-l condamni pe altul, te condamni de fapt pe tine însuţi, pentru că tu care-i condamni, faci aceleaşi lucruri. Crezi că tu, care-i condamni pe cei care fac aceste lucruri, pe care le faci şi tu, că vei scăpa de condamnarea lui Dumnezeu ?”
Reamintim că avem şi alte exemple din Biblie care confirmă accentul pus pe judecarea altora în detrimentul verificării personale a relaţiei cu Dumnezeu.
În Luca 13 : 1 – 3 scrie că şi pe vremea Domnului Isus erau oameni care săpau după informaţii noi. Evanghelistul Luca a notat că :
„În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel ? Eu vă spun : nu ; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel”.
ŞI Domnul Isus le-a adus aminte de-o altă ştire a momentului (a se vedea Luca 13 : 4) dar a accentuat faptul că fiecare trebuie să fie conştient că Dumnezeu îl supraveghează şi aşteaptă ca omul respectiv să Îi fie de folos în locul în care a fost pus (a se vedea Luca 13 : 6 – 9).
Atunci când :
„Unul din mulţime a zis lui Isus : „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.” „Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător … ?” (Luca 12 : 13 – 14)
Când mai trec pe la mine gânduri de judecată la fel să mă întreb şi eu : „cine M-a pus pe mine judecător … ?” şi să fac exact ce-a făcut şi Domnul Isus (când a trecut printr-o situaţie asemănătoare).
Să nu mă implic în problemele altora şi să nu mă las distras de la îndeplinirea misiunii pe care Dumnezeu mi-a dat să o împlinesc pe acest pământ !
În încheiere să ÎL rog pe Dumnezeu conform versetelor scrise în Efeseni 4 : 17, 23 – 24 :
„Doamne Isuse, ajută-mă să nu mai trăiesc cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, ci să mă înnoiesc în duhul minţii mele şi să mă îmbrăc în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download