David este un prototip al Domnului Isus, al Celui respins de cei din familia Lui, de împăratul cu care a fost contemporan, (care a căutat să-L omoare) …
La Şcoala lui David învaţă mulţi elevi, dar nu toţi iau examenele ! Doar frecventarea cursurilor nu este suficientă ! În viaţă, la un moment dat, fiecare va avea Goliatul lui, dar nu toţi trec de el. De ce ? Nu-şi pot face rost de-o traistă de cioban, sau nu se mai găsesc praştii ? Nu pot intra în apă să-şi găsească pietricele ? Ba da!Oricine putea să facă ce a făcut David, dar de făcut n-a făcut-o decât el. Au plecat la un război convenţional, (armată contra armată), dar îi aştepta un război neconvenţional … om contra uriaş, pentru care nu erau pregătiţi în primul rând din punct de vedere mental, în interiorul lor.
Resursele destinate învingătorului erau accesibile oricui, dar bariera din minte, (frica de Goliat), nu a trecut-o decât David ! De fapt, el nici nu a avut-o !
- De ce unii reuşesc în viaţă exact pe câmpul de luptă pe care cei mai mulţi falimentează ?
- De ce au avut arme, (sau la ce le-a folosit faptul că aveau arme), din moment ce nu au avut curajul de-a le folosi, (de-a încerca / de-a pleca măcar la luptă) ?
- De ce unele probleme cresc în viaţa noastră ca Goliat şi devin imense, în timp ce noi rămânem mici ?
- De ce răul pare de neînvins, iar binele este aşa de mic ?
În ce a constat Şcoala lui David şi ce-au învăţat luptătorii, de la David ? Fiindcă, (deşi ei nu ştiau, Goliat mai avea un frate) şi e drept că biruiseră în luptă, dar mai aveau încă de luptat !
„A mai fost o bătălie cu filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca un sul de ţesut”. (I Cronici 20 : 5)
Pe viitor, era o situaţie nerezolvată, (de fiecare dintre ei personal), cu care însă aveau să se confrunte iarăşi, cu o altă (într-o altă) împrejurare.
Oare câţi au mers la David pentru a-i cere lecţii de viaţă, în aşa fel, încât şi ei să-i devină asemănători ?
Materii predate în Şcoala lui David :
1. Marginalizarea.
Prin ordinea naşterii, (prin naştere), David a fost cel mai mic. Când Samuel merge în familia lui Isai, avem notat că :
„ … a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel ; şi Samuel a zis lui Isai :
„Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” Apoi Samuel a zis lui Isai : „Aceştia sunt toţi fiii tăi ?” Şi el a răspuns : „A mai rămas cel mai tânăr, dar paşte oile”. (I Samuel 16 : 10 – 11)
Deşi era cel mai mic, în loc să fie răsfăţat, (cum este la ora actuală favorizat mezinul / mezina familiei), el a fost trimis la oi. La munca cea mai de jos, pe care cei mari, (luptătorii adevăraţi), nu au făcut-o ! În I Samuel 17 : 28 scrie că :
„Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis : „Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustiu ? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta”.
David putea să-i răspundă : Am venit să-ţi aduc ţie de mâncare ! Dar nu a făcut-o !
Dar, Cine stabileşte ordinea naşterilor într-o familie, (cu adevărat creştină, care nu foloseşte mijloacele contraceptive / anticoncepţionale) ? Dumnezeu ! În I Timotei 2 : 14 – 15 scrie :
„ … femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie”.
Aici se referă la băieţi, dar în familie sunt şi fete … aceasta arată că este un număr !
Întrebarea este :
Cine nu a avut de fapt parte de marginalizare ?
Problema nu este în lecţia care ni se administrează, ci în felul în care o aceptăm !
Şi dacă învăţăm ceva din ea, sau zi de zi ne luptăm contra nedreptăţii care ni se face, prin pierderea privilegiilor de fiu al Tatălui Ceresc … statul la masă pe cheltuiala / munca altuia!
2. Mediul potrivnic / Locul de muncă.
În cazul lui David, a fost mediul familial, (întâi tatăl, apoi fraţii etc.), apoi a fost mediul în care a intrat ocupându-se de oi, (de cei mai slabi decât el, mai neajutoraţi), contra fiarelor din viaţa lor : leul, ursul etc. după care atacurile au devenit mai puternice prin intermediul împăratului din vremea lui !
De observat este faptul că David nu a avut probleme comune, (cum ar fi pentru oi, lupul care este cel mai mare duşman al oilor), ci a avut parte de probleme cu-adevărat mari : ursul, leul etc. Aşa a fost şi în viaţa Domnului Isus …
- Matei 12 : 46 „Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El”.
- Marcu 3 : 21 „Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau : „Şi-a ieşit din minţi”.
3. Atacurile directe şi neaşteptate în viaţa de zi cu zi !
Ele nu au fost provocate de David, (subiectul în cauză). Nu David s-a luat de leu sau de urs, ci fiarele s-au luat de oile lui :
„David a zis lui Saul : „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.
Aşa a doborât robul tău leul şi ursul ; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.” David a mai zis :
„Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean”. (I Samuel 17 : 34 – 37)
Şi din punct de vedere spiritual, atacurile pot avea o forţă deosebită şi se manifestă prin gheara leului şi laba ursului ! David a avut parte de diferite tipuri de pericole, cărora a trebuit să le facă faţă !
Din punct de vedere spiritual, acelaşi leu mai trăieşte şi azi ! În I Petru 5 : 8 scrie :
„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”. La fel este şi în cazul ursului !
Nu problemele sunt problema noastră, (fiindcă ele au rolul de-a ne creşte încrederea în Dumnezeu, Cel care le şi provoacă şi le dirijează contra noastră), pentru că este clar că ele nu ar exista, dacă Dumnezeu nu le-ar îngădui, ca şi la Iov, sau ca şi la Domnul Isus.
Sunt suferinţa, probleme, pahare pe care trebuie să le bem ! Au conţinutul lor, care ne transformă dacă le acceptăm ca fiind de la Dumnezeu !
4. Schimbările bruşte din program. Înălţarea şi smerirea !
De la oi la palat ! De la liniştea muntelui, la gălăgia civilizaţiei, (cetăţii / oraşului). De la oi, (de la viaţa simplă) la mediul princiar, în care probabil că ciobanul nu şi-a găsit locul, (cel puţin la început) !
Cine dirija toate aceste lucruri, (probleme) care au avut iniţial (probabil) un efect negativ pentru sufletul lui David ? I-au produs sigur un disconfort … din familie la oi, de la oi la palat, apoi iarăşi la oi, când poate era sigur că a ajuns cineva şi era şi obişnuit deja cu confortul.
Din muzician a trebuit să devină din nou cioban ! Cum să nu te superi ? Cum să nu te despocăieşti ? Prea pare a bătaie de joc a lui Dumnezeu faţă de copilul Lui !
Este foarte probabil că David ştia că sunt doar teste, încercări, examene. Harul obişnuinţei cu o nouă situaţie, (cu noua conjunctură a lucrurilor), îl avem toţi credincioşii, numai că unii aleg răzvrătirea faţă de Dumnezeu, pentru ceea ce li s-a întâmplat, în locul acceptării voiei Lui !
5. Recunoaşterea lui Dumnezeu în toate căile, arată că David ÎL cunoştea pe Dumnezeu !
„David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul … căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu …
Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat ; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El”. (II Samuel 22 : 1, 22, 31)
Devine ginerele împăratului, apoi trebuie să fugă … poate în această perioadă, din răul care i-a fost pricinuit, David scoate ceva bun : Psalmii !
6. Înstrăinarea de cei din familia lui
De acasă, în slujba împăratului, apoi iarăşi acasă, din nou la împărat, apoi fugar din loc în loc … culminează cu plecarea în altă ţară !
„David şi-a zis în sine : „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul ; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel ; aşa voi scăpa de mâna lui.”
Şi David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau împreună cu el, şi au trecut la Achiş, fiul lui Maoc, împăratul Gatului”. (I Samuel 27 : 1 – 2)
7. Respingerea şi dispreţul
Sunt cele două cuvinte care caracterizează viaţa lui David ! A fost respins de tată, de frate, de Saul, (la puţin timp după ce, se părea că are viitorul asigurat), apoi a mai fost respins de Doeg, de Nabal, de Achiş (I Samuel 29 : 1 – 9) şi chiar şi de cei apropiaţi lui, (I Samuel 30 : 4) …
Conform Dex, a dispreţui înseamnă :
A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva ; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva, a nu lua în seamă …
„Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi lăutelor şi scoţând strigăte de bucurie. Femeile care cântau îşi răspundeau unele altora şi ziceau :
„Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.” Saul s-a mâniat foarte tare şi nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis : „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii ! Nu-i mai lipseşte decât împărăţia.” Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David”. (I Samuel 18 : 6 – 9)
De fapt aceasta este viaţa cu Isus, sau Viaţa lui Isus, (Galateni 2 : 20). În II Corinteni 3 : 18 scrie : „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului”.
Ce înseamnă chipul Lui ? Cum a fost Isus ?
„Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”. (Isaia 53 : 3) …
În II Samuel 6 : 16 scrie că : „Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră ; şi, văzând pe împăratul David sărind şi jucând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei”. De acelaşi fel de tratament a avut parte şi Domnul Isus.
În Marcu 6 : 4 scrie :
„Dar Isus le-a zis : „Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”.
În Psalmul 22 : 6 scrie :
„Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor”.
Profetic era vorba despre Domnul Isus :
„Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici : „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales”. (Isaia 49 : 7)
Aşa a fost viaţa lui David, a Domnului Isus şi a urmaşilor Lui !