59. LA CÂŢIVA METRI DE BELŞUG [2 Imparati 7.1-20]

59. LA CÂŢIVA METRI DE BELŞUG

I Podcast I Pasaj Biblic : II Împăraţi 7 : 1 – 20 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 28 Februarie 2022 I

Pentru evreii aflaţi în Egipt, voia lui Dumnezeu era ca ei să treacă : De la asuprire … la lapte şi miere ! Meniul era foarte atrăgător, (deşi nu ştiau care avea să fie costul deplasării din Egipt, în Canaan : De la asuprire la lapte şi miere) dar Domnul i-a spus clar lui Moise :
Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui ; căci îi cunosc durerile.
1. M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi
2. să-l scot din ţara aceasta şi
3. să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.

Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii” (Exod 3 : 7 – 9), aşa încât Moise ar fi putut spune :

Aleluia ! Aveam probleme iar dintr-un asemenea cuptor, Domnul a hotărât să Îşi scoată poporul” !

Numai că, Dumnezeu a mai adăugat o frază : „Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” (Exod 3 : 10) … Cu alte cuvinte, Dumnezeu a spus : „EU voi scoate poporul … dar MĂ voi folosi de tine !”

În traducerea Cornilescu, expresia „ţară unde curge lapte şi miere” este folosită de exact douăzeci de ori ! Aşa a prezentat Dumnezeu, Canaanul de atunci şi totuşi peste ani în cetatea Samaria (care făcea parte din Israel) :

„ … a fost o mare foamete, şi atât de mult au strâmtorat-o încât un cap de măgar preţuia optzeci de sicli de argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli de argint.” (II Împăraţi 6 : 25) !

Din cauza îndepărtării de Dumnezeu au avut parte de o răsturnare de valori atât de mare şi de o scădere atât de ridicată a nivelului de trai aşa încât au ajuns să aibă bani dar … nu mai aveau ce să facă cu ei, neavând de unde să cumpere mâncare !

Cap de măgar şi găinaţ de porumbel ? Da, iar aceasta era mâncarea celor cu bani … în vremuri de criză, dar probabil că cei mai mulţi nu aveau nimic de mâncare ! Cam aşa arăta oferta din supermarket … singura ofertă !

Aşa este şi azi când Dumnezeu îţi reaşează valorile din viaţă ! Poţi avea banii atât de iubiţi şi de doriţi … dar nu mai ai ce să faci cu ei ! Devin hârtii, metal etc., fiindcă în pustiu (de exemplu), litrul de apă este mai de preţ decât kilogramul de aur !


Din punct de vedere spiritual pustiul este perioada aceea de timp în care necazul, boala etc., constituie pentru noi situaţiile fără ieşire, probleme pe care nu le putem rezolva cu bani ! Numai la ora actuală fiecare poate cunoaştem câteva persoane care au cancer şi se află într-o situaţie disperată şi Dumnezeu să aibă milă de ei !

Întrebarea este : „De fapt valoarea lucrului de ce este dată ?” Sau „care este preţul corect al lucrurilor ?” Nu cumva sunt un fel de paie aurite ?

Oare cum reuşim să ne lăsăm orbiţi de duşmanul sufletelor noastre şi să ajungem să atribuim atât de multă valoare nonvalorilor spirituale ?

Cum să plăteşti lucrul cu mai mult decât merită, decât valorează ? Sau unde se poate ajunge când cei care ar trebui să ÎL asculte pe Dumnezeu, se fac proprii lor stăpâni deşi în vocabularul lor şi cu buzele ÎL respectă în continuare şi spun : „Doamne, Doamne !”


Despre Samaria actuală, cea din 2022 câteva gânduri

Evreii descrişi în cartea II Împăarţi 7 : 1 – 20 trăiau doar La câţiva metri de belşug ! Şi totuşi acolo unde se aflau, ei trăiau doar din resturi … iar acesta ajunsese să fie un mod de viaţă !

Şi acum, Dumnezeu face două feluri de garduri :

  1. gardul prin care nu trece blestemul (În Iov 1 : 10 în altă traducere scrie în altă traducere mai aproape de original : „Oare n-ai tras tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul averii lui ?” l-a întrebat Satan pe Dumnezeu, fiind clar că cel rău nu putea trece de acest gard).
  2. Şi există un altfel de gard prin care nu intră binecuvântarea iar eu trăiesc izolat în probleme !

Oare de ce parte a gardului, a baricadei trăiesc ? Depinde foarte mult de mine. În ce zonă a vieţii mă aflu ? Sunt îngrădit în binecuvântare sau îngrădit în blestem ?

Dar în Samaria pe atunci erau permise doar foamea şi înfometarea nu însă şi robia sau înrobirea ! Acestea făceau parte din Blestemele care veneau într-un mod gradual : din rău în mai rău în funcţie de îndepărtarea sau apropierea de Dumnezeu.

În Levitic 26 : 33 – 35, Dumnezeu le-a promis celor din poporul Evreu :

„Vă voi împrăştia printre neamuri şi voi scoate sabia după voi. Ţara voastră va fi pustiită, şi cetăţile voastre vor rămâne pustii.

Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită şi cât veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri ; atunci ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei.

Tot timpul cât va fi pustiită, va avea odihna pe care n-o avusese în anii voştri de Sabat, când o locuiaţi.”

Iar acest blestem s-a adeverit, deşi oamenilor de-atunci le venea greu să creadă că ar fi posibil aşa ceva !


Foametea sau înrobirile temporare, au fost doar semnele de avertizare semne ca să înţelegă că merg pe un drum greşit şi că era necesar să se întoarcă la Dumnezeu.

Dar până la urmă … ei nu au luat în seamă aceste semnale şi au ajuns să fie luaţi robi şi duşi departe de ţara lor, trăind sub stăpânirea altora timp de şaptezeci de ani !


Aşa este şi azi. Pentru a ne ajuta să ne întoarcem la El, Dumnezeu ne avertizează : prin probleme, necazuri, suferinţe, boli, lipsuri …
Dumnezeu ne vorbeşte astfel : [Chiar]

„Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu ? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura ?

Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine. Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura : „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4 : 4 – 6)


Dacă observ că trăiesc de partea greşită a gardului, pentru o reabilitare spirituală a vieţii, să ÎL rog pe Dumnezeu aşa cum a promis Dumnezeu prin Ieremia în capitolul 24 : 7, că va acţiona în viaţa celor aflaţi în robie, departe de ţara lor şi departe de viaţa dorită de Dumnezeu pentru ei :

Doamne, Dumnezeule, dă-mi şi mie inima ca să înţeleg că Tu eşti Domnul, Stăpânul, să văd că sunt doar o parte din poporul Tău, şi vreau ca TU să fii Dumnezeul meu iar pentru aceasta mă întorc la Tine cu toată inima mea. Doamne ajută ! Amin !


Podcastul poate fi ascultat aici :