„Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi ; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi”. (Evanghelia după Luca 12 : 11 – 12)
Pe vremea lui Diocleţian, [Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut drept Dioclețian, a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305], se desfăşură cea mai cumplită persecuţiune contra creştinilor.
Trăia pe atunci în Capadocia în casa sa părintească o fată frumoasă, care prin darul Domnului devenise creştină. Proconsulul roman, care se simţea atras de frumuseţea ei, dădu ordin să o prindă şi aducândui-o înainte îi zise :
„Alege vieaţa plină de plăceri şi mulţumiri, sau dacă aceasta o respingi, îţi voiu răpi frumuseţea, desfigurându-te”. Aceste vorbe însă nu produseră efectul aşteptat, căci fata îi răspunse :
„Ce-mi trebue mie frumuseţea trupească, şi aşa vor desfigura-o cei doi duşmani puternici ai ei : timpul şi moartea !? Nu-mi trebue frumuseţea trupească, ci o doresc pe cea sufletească, care nu cunoaşte stricăciune”.
Răspunsul acesta hotărât, i-a adus moartea, pe care o suportă cu multă tărie sufletească.
(Sursa foto şi informaţii despre Diocleţian : ro.wikipedia.org)