352. MANIFESTAREA HARULUI DOMNULUI ISUS
I Podcast I Pasaje Biblice : Ioan 1 : 14 I II Samuel 12 : 9 – 14 I Ioan 8 : 1 – 11 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 18 Decembrie 2022 I
În meditația anterioară a fost notat faptul că Domnul Isus și când a trăit pe pământ a fost plin de har, adică a avut o comportare plină de bunătate iubitoare, de îngăduință și de adevăr.
Dar harul Lui S-a manifestat față de oameni împreună cu adevărul. În Ioan 1 : 14, apostolul Ioan a notat faptul că :
„Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl”.
Domnul Isus le-a făcut parte de Harul Lui celor care aveau nevoie de el, dar harul nu a fost ca un cec în alb, care să fie oferit oricui, oriunde sau oricând.
Harul a fost alăturat adevărului pe care Domnul Isus l-a spus celor cu care a avut de-a face. Altfel spus, harul nu se manifestă printr-o bunătate care iartă totul fără ca omul să fie făcut responsabil de faptele lui.
Harul mai poate da o șansă celui care a păcătuit, dar Dumnezeu îl iartă și îi dă această posibilitate favorabilă tocmai ca data viitoare, omul aflat fiind într-o situație asemănătoare să nu mai facă păcat.
Să observăm un astfel de exemplu care a fost descris de apostolul Ioan care a notat că :
„Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dis-de-dimineaţă a venit din nou în Templu ; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.
Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului şi au zis lui Isus : „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei : Tu, dar, ce zici ?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.
Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis : „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă.
Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis : „Femeie, unde sunt pârâşii tăi ? Nimeni nu te-a osândit ?”
„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis : „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” … ”. (Ioan 8 : 1 – 11)
Dumnezeu Și-a arătat bunătatea iubitoare sau Harul Lui datorită căruia femeia a scăpat de la moarte și a primit încă o șansă. Dar acest har a fost primit împreună cu adevărul.
Altfel spus : „Ce-ai făcut tu, este extrem de grav și chiar dacă ceilalți nu au avut autoritatea morală de-a te condamna, totuși tu conform Legii ai făcut păcat. Acesta este adevărul, doar că EU ca Dumnezeu te iert de data aceasta cu o condiție însă : Așa ceva să nu mai faci niciodată !”
Harul modern preia dintr-o asemenea întâmplare doar iertarea nu și responsabilizarea celui care a păcătuit. Cei ce predică o Evanghelie ieftină încurajează de fapt păcatul, sub cuvânt că Dumnezeu este bun și iartă. Dar Dumnezeu care este dragoste este și un Dumnezeu drept. Harul vine împreună cu adevărul, nu separat.
Vom aminti aici numai un alt exemplu, din Vechiul Testament de data aceasta, când un bărbat a păcătuit și Dumnezeu l-a iertat, deși după Lege ar fi trebuit să moară.
Dar iertarea, bunătatea iubitoare a Lui Dumnezeu i-a mai dat o șansă nu pentru a-l predispune la un nou păcat când data viitoare fiind iarăși pe acoperiș ar fi văzut ceva asemănător și ar fi acționat la fel.
Nu a fost așa. David a primit șansa iertării și de atunci niciodată în viața lui nu a mai făcut același păcat. Și-a învățat lecția. Harul nu înseamnă libertatea de-a păcătui deoarece Dumnezeu este bun și iartă orice, oricui și oricând.
În cazul lui David, care probabil că ÎL cunoștea pe Dumnezeu mult mai mult decât femeia prinsă în preacurvie (despre care a scris apostolul Ioan), Dumnezeu a acordat iertarea dar David a trebuit să plătească pentru ce a făcut.
În cartea II Samuel 12 : 9 – 14 scrie că prin proorocul Natan, Dumnezeu deși l-a iertat pe David i-a pus în față adevărul : „Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui ? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul ; ai luat de nevastă pe nevasta sa, şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, hetitul.”
Aşa vorbeşte Domnul : „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns ; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui.”
David a zis lui Natan : „Am păcătuit împotriva Domnului !” Şi Natan a zis lui David : „Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească, săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.” … ”.
Har și adevăr. Iertare și responsabilizare. Dar să nu uităm că acordarea harului depinde de Dumnezeu. În exemplul de mai sus, decizia iertării a venit de la Dumnezeu dar aceasta nu înseamnă că oricine dacă va face același păcat (sau își poate permite să facă același păcat) și va avea și garanția că Dumnezeu îl iartă. Iertarea a fost valabilă în cazul lui David.
Dar dacă altcineva face același păcat Dumnezeu decide dacă îl va ierta sau nu și trebuie să accentuăm clar faptul că Dumnezeu nu încurajează păcatul ci sfințenia și sfințirea. Doamne ajută-mă să trăiesc o viață curată ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download