Un misionar creştin rătăcind prin pădurile vechi ale Braziliei (America de sud), abia se mai putea ţinea pe picioare, de ostenit şi flămând ce era.
Atunci se nimeri să întâlnească un indian, carele cu un vânat bogat se întorcea la cortul său.
Misionarul înfometat îi ceru mâncare, dar indianul nu voi să-i dea. „De ce eşti aşa de aspru faţă de mine”, îl întrebă misionarul, „când tu şi câinelui tău îi dai mâncarea trebuincioasă, ca să nu piară de foame ?”
Sălbatecul indian răspunse : „Câinelui meu îi dau mâncarea, pentrucă îmi este un soţ preţios la vânat. Şi ţi-o dau şi ţie, dacă îmi ajuţi şi tu la vânat ?”
Pe această treaptă a oamenilor sălbatici şi de jumătate sălbatici se află şi omul civilizat de astăzi, carele viaţa şi o zideşte numai pe interes şi pe iubire de sine. Dar Isus zice :
„Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea ? Au nu fac şi vameşii acest lucru ?” (Evanghelia după Matei 5 : 44)
(Pădure din Brazilia. Sursa foto : ecoplanetauniversal.blogspot.com)