327 I 2023. NEGLIJAREA RELAȚIEI PERSONALE CU DOMNUL ISUS ȘI CRITICAREA FRATELUI DE CREDINȚĂ
I Podcast I Pasaj Biblic : Luca 10 : 39 – 42 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 23 Noiembrie 2023 I
În cele două studii anterioare s-a vorbit despre credinciosul activ pe care l-am denumit a fi de tip Marta. El este ospitalier și vrea să îi ofere Domnului Isus (pe care l-a primit în casa lui, la fel ca mulți dintre noi), tot ce este mai bun.
Greșeala lui este că pune mai mare accent pe ceea ce face pentru Domnul Isus decât pe relația personală cu Domnul Isus, relație căreia nu-i acordă importanța cuvenită.
Pentru un credincios, de dimineață când se trezește, nevoia cea mai mare este ca mai întâi să ÎI acorde timpul lui Domnului Isus și după ce se trezește să ÎI arate respectul cuvenit Lui Dumnezeu, prin faptul că va citi din Cuvântul Lui Dumnezeu și I se va ruga Lui Dumnezeu atât cât are nevoie în inima lui.
Aceasta trebuie să fie prioritatea vieții de credință, iar în funcție de aceasta să își organizeze tot programul zilei și implicit al vieții.
Pentru aceasta, trebuie să mă culc suficient de devreme pentru a mă putea trezi la timp în așa fel încât să îi acord Lui Dumnezeu prima oră a zilei (sau cât este nevoie pentru ca sufletul meu să își primească porția din Cuvântul Lui Dumnezeu și de rugăciune) iar atunci când se trezesc ceilalți și începe activitatea zilei, sufletul meu să fie hrănit iar eu să știu că Dumnezeu este de partea mea și datorită faptului că eu L-am ascultat dis de dimineață și am stat în prezența Lui, cât timp a fost nevoie. Iar prin aceasta I-am arătat respectul cuvenit.
Astăzi, cu ajutorul Lui Dumnezeu vom aminti a treia caracteristică a credinciosului de tip Marta, a creștinului care pune accentul pe activism (pe a face ceva pentru Domnul Isus) dar :
3. Nu numai că nu stă cu Isus pentru a asculta ce are El de spus, dar își critică și fratele (sau frații) de credință care din punctul lui de vedere își pierde (sau își pierd) timpul stând cu Isus în loc să facă ceva pentru El !
Reamintim că în Luca 10 : 39 – 42 scrie ce s-a întâmplat după ce Marta L-a primit în casa ei pe Domnul Isus care era venit acolo. Sora ei Maria :
„s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis :
„Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură ? Zi-i, dar, să-mi ajute.”
Drept răspuns, Isus i-a zis : „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” …”.
Și dacă eu am un punct de vedere, (la fel ca Marta) de ce trebuie ca de față cu Isus (și întrebarea este, de fapt când nu este Isus de față ?) să îi impun și fratelui meu de credință punctul meu de vedere, care în fond este părerea mea, când fratele meu vede de fapt altfel același lucru, iar felul lui de a vedea este părerea lui ?
De ce părerea mea (adică ceea ce cred eu), este mai bună decât părerea fratelui meu de credință ? Logic gândind, este o părere (un fel de a vedea lucrurile) contra altei păreri (un alt fel de- a vedea lucrurile) pe care îl are un alt om.
La judecătorie, ce se întâmplă când este unu la unu ? Este egalitate și nu este unul mai unu decât unul celuilalt. Este tot unu, de aceea trebuie să văd ce spune Domnul Isus despre acest unu al meu, despre felul în care văd eu lucrurile.
Adică ce spune EL despre ordinea priorităților din viața mea care este aceasta :
1. Să fac ceva pentru Isus și 2. Să stau cu El la masă după ce am facut ceva pentru El. Dar poate aș afla că era doar părerea mea, (că EL a intrat în casa mea pentru a servi ceva), iar eu pot avea surpriza să aflu că Domnul Isus a venit pe la mine doar pentru a sta de vorbă cu mine o oră !
Exact ora aceea în care eu am decis să fac ceva pentru EL deși nu EL mi-a cerut acest lucru, dar după ora aceasta El trebuie să plece, deoarece trebuie să ajungă la altcineva !
Cam așa s-ar putea rezuma timpul devoțional al unui om cu Isus de dimineață. Mai întâi activism (trec la treabă imediat după ce mă trezesc) sau mai întâi îmi fac timp pentru rugăciune și pentru citirea Bibliei (atât cât are nevoie sufletul meu) ?
Iar prin activism putem înțelege și timpul în care un om stă pe genunchi ora respectivă (sau cât are el nevoie), dar în mintea lui, se gândește la ce are de făcut și de fapt el nu se roagă, ci merge în cine știe câte locuri.
Dar după o oră de stat pe genunchi, când se ridică să plece la lucru (să își înceapă activitatea), dacă este sincer cu el însuși, va trebui să spună că el de fapt nu s-a rugat și nu a stat de vorbă cu Isus, ci de fapt, doar și-a făcut „planul de bătaie” (cum se mai spune), adică ordinea priorităților pentru ziua respectivă !
Doamne Isuse, toarnă și peste mine un Duh de îndurare față de cei din jurul meu … dar și față de sufletul meu ! Și pune în mine și dorul după Tine în așa fel încât timpul meu devoțional de dimineață să devină o prioritate absolută a vieții mele ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download