Purtarea noastră faţă de ei. „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii … ! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi, dacă judeci … nu eşti împlinitor … ci judecător”. (Iacov 4 : 11)
Pahomiu ne-a arătat cum avem să ne purtăm faţă de calomniatori. Anume dacă cineva voia să calomnieze pe vre-o persoană în prezenţa sa, îndat se întorcea dela dânsul şi se strângea ca şi când ar fi auzit apropiindu-se un şarpe.
Dar nu întrelăsa de a face şi observaţii faţă de o astfel de conduită lipsită de iubire creştinească . „Nu iese răutatea din gura omului bun”, zicea el la astfel de ocaziuni, „şi omul blând nu vomitează otravă contra asemenilor săi”.
Religiosul bărbat de stat Toma Morul (Morus) îndată şi manifesta neplăcerea, când cineva începea să vorbească de rău sau să calomnize pe altul. Iar discuţia o schimba imediat în altă direcţie, astfel dacă cineva defăima la masa lui pe vecinul său, îl întrerupea cu observaţii de felul acesta :
„D-Ta zici că nu- ţi place cum este clădită sufrageria mea ; cât mă priveşte, să mă ierţi, eu găsesc că este destul de comodă şi potrivită”.
Calomnia este o afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva.
[Citatul de mai sus, cu excepţia definiţiei, este preluat dintr-o carte foarte veche (fără copertă, de aceea nu putem da detalii), preluat cu grafia de atunci. Pare a fi tipărită undeva în perioada anului 1900].