315. RESENTIMENTELE 4. ÎNTINAREA
I Podcast I Pasaje Biblice : Faptele Apostolilor 8 : 20 – 23 I Evrei 12 : 15 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 11 Noiembrie 2022 I
La ce se referă întinarea interioară ? Pe vremuri, Anton Pann spunea că : „Hoțul iese numai cu un păcat și păgubașul cu o mie încărcat”.
Pentru a înțelege la ce se referă întinarea vom aminti cazul unui credincios căruia i s-au furat unelte pe care nici nu le achitase încă în totalitate și pentru care a avut de plătit încă o vreme deși ele nu mai erau !
Dar el a avut un gând de la Dumnezeu : „Dacă am fost furat poate fi pentru că am avut de plătit vreo amenda la Dumnezeu, dar nu-mi voi încărca sufletul și cu neiertarea, cu resentimente împotriva celui care mi-a furat lucruri … dar eu nu voi permite să mi se fure și pacea, bucuria și liniștea sufletească”.
Aceasta înseamnă întinarea. Starea cu care rămâi după ce ți s-a întâmplat un lucru despre care cei mai mulți ar spune că este rău … dar un creștin știe că nu i se poate „întâmpla” decât ceea ce Dumnezeu a permis și chiar dacă nu înțelege de ce, știe că acel rău îi face bine ! Și va spune : „Slavă Domnului Isus !” chiar și pentru răul respectiv.
Se spune despre această zi că vine rea și este și neagră (fiind vinerea neagră) și totuși mulți o așteaptă cu nerăbdare și să mai spui că noi oamenii nu suntem interesanți ! Deci putem accepta răul și să mergem cu bine înainte !
Dar să notăm câteva observații despre :
4. ÎNTINARE
Reamintim că un creștin se concentrază pe relația Lui cu Domnul Isus. Pe Domnul Isus ÎL are ca model iar Domnul Isus trăiește în el și prin el.
De aceea un creștin nu se abate de la harul Lui Dumnezeu. Știe că a fost iertat de Dumnezeu pentru păcatele lui și el la rândul lui, iartă din toată inima.
Face acest lucru și din cauză că știe că dacă nu iartă își va hrăni resentimentele, iar atitudinea lui nu doar că îi va face lui rău, ci îi va deranja pe cei din jur și chiar mai grav le poate întina sau păta sufletul.
De aceea resentimentele trebuie să fie date afară din inimă până nu ne dau ele afară din voia Lui Dumnezeu … și nu numai.
Dacă am o nemulțumire în mine care mă face să fiu ostil împotriva cuiva, trebuie să-mi rezolv problema, deoarece problema este la mine, nu la el.
În exemplul amintit în meditația de ieri (care este descris în Faptele Apostolilor 8 : 14 – 25), Filip nu avea nicio vină, dar Simon era vinovat pentru gândurile pe care și le hrănea, iar apostolul Petru a pus sub semnul întrebării iertarea lui !
Reamintim că în Faptele Apostolilor 8 : 20 – 23 este notată sentința apostolului Petru, care i-a spus lui Simon :
„Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani !
Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă ; căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.” … ”.
„ … roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă …”. De ce, nu iartă Dumnezeu ? Dumnezeu iartă, dar nu se știa dacă Simon avea să-și ceară iertare.
Ori după atitudinea lui Simon și după cum s-a terminat pasajul din Faptele Apostolilor 8 : 14 – 23 nu știm dacă lucrurile s-au rezolvat, deși Filip la nu mult timp după aceea a plecat din Samaria (a plecat de acolo).
Fiecare poate cunoaștem situații în care sursa resentimentelor nu mai exista, dar resentimentul era întreținut de cel care considera că a fost nedreptățit, iar aceasta este o pătare, o întinare spirituală.
În Fapte 7 : 59 – 60 scrie despre Ștefan :
„ … care se ruga şi zicea : „Doamne Isuse, primeşte duhul meu !”
Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare : „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta !” Şi, după aceste vorbe, a adormit”.
Ștefan se ruga : „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta !” Poate că noi nu avem aceeași maturitate și spunem :
„Doamne uite-i ce-mi fac” sau : „Doamne ei știu foarte bine ce-mi fac, dar Te rog să-i ierți pentru ce mi-au făcut”.
Adevărul este că răul știe ce face (răul face rău deoarece atât știe să facă) dar și eu știu ce trebui să fac (eu sunt din Cel Bun din Dumnezeu și fac binele) și contează extrem de mult cum reacționez imediat după ce am fost nedreptățit.
Aleg să iert imediat, altfel în sufletul meu voi avea resentimente chiar și după plecarea celui care mi-a făcut rău. El și-a făcut datoria, dar dacă eu nu-mi fac datoria de-a ierta pe loc, rămân doar cu mândria mea rănită.
În încheiere vom aminti faptul că drumul spre Cer, este comparat în Evrei 12 cu o alergare, nu cu un mers la pas, în care să ai mult, mult, mult timp liber… în care să poți să faci cam tot ce vrei dar să fii și creștin în același timp (reamintim că : „creștin” înseamnă „urmaș al Lui Christos”).
În Evrei 12 : 1, este folosită imaginea alergătorului care are o țintă clară și anume pe Domnul Isus. În plus cursa lui se desfășoară pe un stadion plin de spectatori care la vremea lor au alergat și ei pentru a obține premiul chemării cerești (a se vedea Evrei 11).
Un alergător din antichitate concura neavând pe el și cu el decât strictul necesar. Dacă voia să câștige nu transporta cu el greutăți inutile și nu devia de la traseul cursei.
De aceea în final amintim versetul scris în Evrei 12 : 15 :
„Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea”.
Doamne ajută-mă să călătoresc spre cer cu sufletul curat ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download