292. SELECTEAZĂ CORECT 88. MĂRTURISIREA sau NUMAI : „MIERE” ZICÂND, GURA NU SE ÎNDULCEȘTE
I Podcast I Pasaje Biblice : Proverbe 28 : 13 I I Ioan 1 : 7 I Faptele Apostolilor 8 : 18 – 24 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 19 Octombrie 2022 I
Cei care cred într-o pocăință ieftină, au convingerea că după un păcat înfăptuit este suficientă o rugăciune în care să-și ceară iertare de pe buze și totul s-a rezolvat. Ori lucrurile nu stau deloc așa.
Să observăm care este principiul Biblic și să ne amintim numai prin câte a trecut Iacov după plecarea lui de acasă până a avut momentul pocăinței, al regretului (pentru faptele înfăptuite), până problema lui s-a rezolvat, până a primit iertarea păcatelor !
În privința iertării, regula Divină este aceasta :
„Cine îşi ascunde [sau își „acoperă”] fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare”. (Proverbe 28 : 13)
Varianta corectă constă este aceasta :
1. recunoașterea păcatului care este urmată de
2. mărturisirea păcatului (deoarece rușinea avută în timpul mărturisirii este în sine un preț plătit deja) și
3. părăsirea păcatului (adică renunțarea la păcat prin încetarea de-a mai păcătui).
Acest adevăr reiese și din cuvintele apostolului Ioan care a scris că :
„ … dacă umblăm în lumină,
- după cum El însuşi este în lumină,
- avem părtăşie unii cu alţii ;
- şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat”. (I Ioan 1 : 7)
Ce înseamnă „a umbla în lumină” ? Înseamnă „a nu păstra nimic ascuns” deoarece și în domeniul spiritual este exact cum scrie în Efeseni 5 : 13 : „ceea ce scoate totul la iveală este lumina”.
1. Adevărata pocăință nu se poate constata dintr-o „rugăciune somnifer”. O rugăciune de un minut prin care doar se adoarme conștiința.
[Ca o paranteză, din ceea ce se observă putem constata faptul că pentru mulți creștini cam așa este comunicarea cu Dumnezeu, prin rugăciune. Câteva minute de rugăciune și apoi încheiem cu un politicos : „Amin !”
Cu internetul sub multele lui forme pe care le accesăm, bineînțeles că nu ne permitem să stăm de vorbă doar câteva minute, deoarece l-am jigni, dar că stăm câteva minute de vorbă cu Dumnezeu nu credem că este o jignire adusă Domnului Isus !
Dar oare chiar nu este un afront adus Lui Dumnezeu ?]
Dar să revenim la subiect.
2. Regretul real se manifestă prin renunțarea la păcatul înfăptuit de care omul sincer se va lăsa și nu va persista în păcatul respectiv.
Dar dacă nu este regretul sincer, căința profundă, omul va suferi urmările păcatului înfăptuit de el.
După lepădare, Petru a regretat ce-a făcut și a fost iertat, dar el știa cum se manifestă căința profundă. În Faptele Apostolilor 8 : 18 – 24 scrie că atunci :
„Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis : „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
Dar Petru i-a zis : „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani ! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă ; căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”
Simon a răspuns : „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”
3. Adevărata pocăință nu se poate constata nici din cererea ajutorului spiritual, deoarece aceasta poate fi doar o formă de evitare a asumării responsabilității pentru păcatul înfăptuit.
La Simon, de exemplu nu se observa nicio urmă de regret ci doar o teamă ca nu cumva să sufere pentru atitudinea lui. Petru i-a spus ce are de făcut, dar nu i-a garantat că va primi iertarea și nici nu scrie că Petru s-ar fi rugat pentru cel care nu se ruga el pentru sine însuși.
Este interesant că în viața de zi cu zi nu te aștepți ca atunci când ți-e foame, dacă altul va mânca în locul tău tu să te saturi !
Și totuși în domeniul spiritual există oameni care nu își asumă responsabilitatea pentru păcatul lor, dar au pretenții ca altul să intervină în locul lor și totul să se termine cu bine !
Dar exact lipsa regretului și a lacrimilor de căință este o dovadă sigură că pedeapsa va urma. Atunci când poporul Evreu s-a închinat unui vițel de aur :
„A doua zi, Moise a zis poporului : „Aţi făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul : poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.”
Moise s-a întors la Domnul şi a zis : „Ah ! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare ! Şi-au făcut un dumnezeu de aur. Iartă-le acum păcatul ! … ”. (Exod 32 : 30 – 32)
Dumnezeu i-a spus lui Moise :
„Du-te, dar, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor !” (Exod 32 : 34)
De ce ? Dumnezeu a văzut momentul în care eu s-au închinat până la pământ în fața vițelului de aur și i-au adus și cadouri (a se vedea Exod 32 : 8), dar nu s-a văzut nicio urmă de regret pentru păcatul înfăptuit.
Pe vremuri, Anton Pann a spus :
„Numai : „Miere” zicând, gura nu se îndulcește”.
Vrei îndulcirea, consumă mierea.
Așa este și spiritual, doar vorbind de pocăință nu se rezolvă mare lucru, dar dacă ai o pocăință adevărată, acolo va fi și iertarea Lui Dumnezeu, deși consecințele păcatului tot pot urma (pentru ca pe viitor omul să nu mai facă același păcat), dar măcar omul a fost iertat și și-a reabilitat relația cu Dumnezeu.
Doamne ajută și Doamne dă izbânda ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download