289. SELECTEAZĂ CORECT 85. ASCULTĂ SFATUL MEU … ASCULTĂ NUMAI SFATUL MEU !
I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 27 : 5 – 13 I Efeseni 6 : 1 I Faptele Apostolilor 5 : 27 – 29 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 16 Octombrie 2022 I
„Acum, fiule, ascultă sfatul meu … Ascultă numai sfatul meu”. Iar Iacov și-a ascultat mama. A ascultat numai ce i-a spus Rebeca … iar urmările știm bine că au fost extrem de grave.
Dacă ne uităm de la ce s-a pornit și unde s-a ajuns ne vine greu să concepem că atât de mult rău pot aduce două sfaturi.
De ce ? Deoarece o familie s-a dezbinat, nu știm câte mustrări de conștiință au fost și prin ce-au trecut după aceea cei patru membri ai familiei …
De aceea, atunci când mă gândesc la sfaturi și la sfătuitori, întrebările pe care ar trebui să mi le pun sunt acestea :
- „În viață voi asculta un sfat doar fiindcă mi se cere să ascult ?
- Chiar dacă cel care mă sfătuiește nu își asumă nicio răspundere pentru sfatul dat ?
- Ce să fac pentru a nu intra în probleme ?”
În ebraică Geneza 27 : 8 diferă puțin de traducerea noastră. Literal acest verset se poate traduce astfel :
„Acum deci, fiul meu, ascultă glasul meu [sau „vocea mea”], după ceea ce-ți poruncesc”.
Dar să ne amintim ce s-a întâmplat chiar în momentele în care tatăl îi cerea fiului lui mai mare ce să facă pentru a primi o binecuvântare specială și probabil că Isaac (care era nevăzător) credea că sunt numai ei doi dar în Geneza 27 : 5 – 13 este notat că :
„Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său, Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov :
„Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău, Esau : „Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc ; şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.”
Acum, fiule, ascultă sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă cum îi place ; tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte de moartea lui.” Iacov a răspuns mamei sale :
„Iată, fratele meu, Esau, este păros, iar eu n-am păr deloc. Poate că tatăl meu mă va pipăi şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul.”
Mama sa i-a zis :
„Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine ! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” … ”.
Mama și-a sfătuit copilul de două ori … dar mama respectivă (și anume Rebeca) nu a mai avut și-o a treia ocazie să mai dea un sfat. Această ocazie nu a mai fost niciodată. Oare de ce ?
În Geneza 27 : 8 sunt notate cuvintele ei :
„Acum, fiule, ascultă sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc”.
L-a învățat să-și înșele tatăl și implicit fratele care nu aveau de unde să știe … cine a fost cu ideea !
Așa că băiatul ascultător a trebuit să sufere consecințele sfatului greșit de care el a ascultat ! El a încercat să nu facă ce-i spunea mama lui dar :
„Mama sa i-a zis : „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine ! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” (Geneza 27 : 13)
Bineînțeles că datorită înșelăciunii produse lucrurile au degenerat, deoarece este clar că în inima lui Esau erau adunate suficiente resentimente împotriva lui Iacov.
Poate de aceea și scrie în Geneza 27 : 41 că :
„Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa : „Zilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu, Iacov.”
Deși Esau la început doar s-a gândit la răzbunare este clar că a și spus ce avea în inimă, așa că citim că a urmat al doilea sfat la fel de greșit ca primul, deoarece s-au găsit binevoitori care :
„ … au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis : „Iată, fratele tău, Esau, vrea să se răzbune pe tine omorându-te.
Acum, fiule, ascultă sfatul meu : scoală-te, fugi la fratele meu Laban în Haran ; şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut.
Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi ?” (Geneza 27 : 42 – 45)
După lucrurile care s-au întâmplat era de fapt necesară o confruntare, o cerere a iertării și o împăcare între frați, nu evitarea rezolvării problemei … deoarece deși ei nu aveau de unde să știe ce va urma … au trecut douăzeci de ani până la rezolvarea problemei !
Rebeca i-a spus lui Iacov : „Ascultă numai sfatul meu” iar după acest sfat a urmat al doilea cumva la fel de greșit … de aceea al treilea nici nu a mai existat !
Dar copilul și-a ascultat mama … în privința aceasta reamintim că regula Biblică este notată în Efeseni 6 : 1, unde apostolul Pavel a scris :
„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept”.
Să analizăm foarte succint acest verset pentru a înțelege ce înseamnă ascultarea de părinți. Verbul folosit pentru „a asculta” (gr. hupakouó) înseamnă : „A asculta cu atenție, a se conforma unei comenzi sau autorități”.
Dar apostolul Pavel a scris că această supunere trebuie să fie : „în Domnul”. Ce înseamnă aceasta ? Când ceea ce mi se cere iese din limitele voii Lui Dumnezeu, eu trebuie să fac exact ce au făcut apostolii (care erau urmașii direcți ai Domnului Isus) când au fost puși în aceeași situație.
În Faptele Apostolilor 5 : 27 – 29 scrie că :
„marele preot i-a întrebat astfel : „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta ? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui Om.”
Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis : „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni !”
Când cel care are autoritate într-un anumit domeniu iese de sub voia Lui Dumnezeu, nu mai trebuie să fie ascultat. Marele Preot în loc să-și asume crima înfăptuită (deoarece răstignirea Domnului Isus, a fost o crimă înfăptuită sub o acoperire legală), deci în loc să-și recunoască vina, tot el a fost cel care a avut îndrăzneala de-a-i acuza pe apostoli că spun adevărul despre cele întâmplate.
- Eu cum iau o decizie ?
- Ale cui sfaturi le ascult ?
- Cu cine mă consult când am de luat o hotărâre ?
Este bine să cer părerea altora … dar contează foarte mult ce calitate spirituală și morală au cei cu care mă consult. Ar trebui să apelez numai la oameni ai Lui Dumnezeu … și chiar mai mult. În cartea Iov 12 : 13 scrie că :
„La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea ; sfatul şi priceperea ale Lui sunt”.
„Doamne Isuse, sfătuiește-mă și pe mine cum numai Tu știi și poți și ÎȚI mulțumesc frumos că această cerere va primi răspuns ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download