272. SELECTEAZĂ CORECT 68. NEHOTĂRÂREA SAU STATUL ÎN CUMPĂNĂ
I Podcast I Pasaje Biblice : Isaia 57 : 10 I Proverbe 14 : 14 I Marcu 6 : 20 I Luca 9 : 7 – 9 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 29 Septembrie 2022 I
Astăzi vom începe meditația din Cuvântul Lui Dumnezeu făcând o distincție între două atitudini asemănătoare : amânarea și delăsarea care au însă un punct comun și anume nehotărârea care este un al punct slab al caracterului.
Reamintim că a amâna înseamnă :
„A trece la îndeplinirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial”.
Dar a (se) delăsa înseamnă :
„A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută”.
Nepăsarea este definită și ca fiind :
„Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur ; indiferență, indolență, apatie ; pasivitate”.
Omul nehotărât este definit astfel :
„Care nu este hotărât, care este lipsit de hotărâre ; șovăitor, nesigur; lipsit de claritate, de precizie ; neclar, confuz … ”. (Toate definițiile au fost preluate din DEX, 2009)
Deci avem atitudinea celui care tot amână să se apuce de ceea ce și-a propus să facă și îl avem și pe „fratele” lui, pe cel care nu duce la bun sfârșit ceea ce-a început.
Din punct de vedere spiritual putem spune că cele două atitudini sunt surori care favorizează dependențele greșite, dar principala problemă a omul care trăiește astfel (și nu vrea să iese din cercul lui vicios) poate fi nehotărârea, indecizia (care este motivată poate și de faptul că omul s-a obișnuit să trăiască așa).
Dar cum sunt eu ?
Eu știu foarte bine „în mine” dacă mersul la Biserică a devenit doar o parte dintr-un ritual religios cu care m-am obișnuit sau dacă mersul la Biserică este pentru mine acel moment atât de dorit, deoarece știu că acolo pot avea parte de Domnul Isus mult mai mult decât am acasă !
De o vreme se folosește expresia : „consumator de programe”. S-a produs o schimbare în mentalitatea creștinilor și s-a ajuns ca (deși noi probabil că nici nu vom recunoaște acest lucru) să avem „clerul” care trebuie să se ocupe cu partea spirituală din biserica (văzută ca fiind o clădire, un lăcaș de cult) și avem și „laicii” care asistă într-un mod plin de religiozitate la ce se face acolo.
Dacă acolo este prezența Duhului Sfânt este încă bine, ceea ce este rău este faptul că omul după ce pleacă din locul sfânt redevine ceea ce este el în realitate …
Omul care își vede de viața lui exact ca un om nepocăit, în sensul că, deși nu face păcate (el fiind atent la modul în care își trăiește viața deoarece el are un standard ridicat de moralitate) dar el totuși nici nu ÎI este folositor Lui Dumnezeu cu adevărat, ci Dumnezeu trebuie să Îi fie lui de folos și să-l ajute și să îi dea tot ce îi cere credinciosul pentru ca să-și atingă scopurile lui personale !
Mai grav este că în anumite biserici, nu mai este nici măcar această religiozitate, sau căutarea reală a Lui Dumnezeu, ci oamenii merg acolo pentru specatacol.
Și clădirea respectivă teoretic este a Lui Dumnezeu dar este ca Templul din Ierusalim în care Domnul Isus a trebuit să facă ordine … dar
- dacă mentalitatea celor din „Templul” respectiv nu s-a schimbat și
- dacă oamenii nu au învățat nicio lecție din ceea ce li s-a întâmplat,
ei sigur își vor continua viața conform obiceiurilor și normelor lor de până atunci și se bucură când aud că Omul care le-a deranjat rutina nu va mai trece pe la ei (în cazul celor din Ierusalim s-a aflat că a murit Cel care a îndrăznit să le strice planurile).
În astfel de Biserici care sunt în realitate de fapt doar săli de spectacole, creștinismul modern își caută de dorințele firești dar își adoarme și conștiința și nevoia de religios prin faptul că a mers la Biserică duminică dimineața sau poate … numai duminică seara, deci este „în regulă” din punct de vedere spiritual așa că poate pleca acasă și până duminica viitoare are „liber” și poate trăi cum îi place lui.
De ce ? Deoarece și-a plătit „taxele”, și-a făcut norma de rugăciuni, a ascultat mesajul de dezvoltare personală creștin etc.
Dar acest mod de viață, acest „stat în cumpănă” (adică nu mă hotărăsc să fiu sută la sută nici pentru păcat dar nici sută la sută pentru Dumnezeu), considerăm că este una dintre cele mai păgubitore atitudini … mai ales dacă nu învăț nimic nici măcar din greșelile majore pe care le-am făcut cândva în viață.
Un astfel de om era Irod despre care scrie în Marcu 6 : 20 că el :
„se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt ; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă ; şi-l asculta cu plăcere”.
Dar a venit momentul în care a decis uciderea lui Ioan Botezătorul și totuși … ce citim că s-a întâmplat ceva mai târziu ? În Luca 9 : 7 – 9 scrie despre faptul că :
„Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă.
Căci
- unii ziceau că a înviat Ioan din morţi ;
- alţii ziceau că s-a arătat Ilie ; şi
- alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.
- Dar Irod zicea : „Lui Ioan i-am tăiat capul ; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri ?” Şi căuta să-L vadă”.
Irod stătea iarăși „în cumpănă” (adică era rămas tot el, cel nehotărât) … doar că Dumnezeu nu i-a mai vorbit (a se vedea Luca 23 : 8 – 9 și contextul) !
Iar el a decis clar să treacă de partea celor care erau împotriva Domnului Isus. (Și nu doar că I-a fost împotrivă, ci I-a făcut rău) …
„Doamne Isuse, dă-mi Harul de-a învăța ceva din greșelile celorlalți și din greșelile pe care le-am făcut ! Ajută-mă te rog prin Duhul Sfânt ca de azi să fac o schimbare clară în modul meu de viață și pune Te rog în mine dorul după Tine, focul prezenței Tale sfințitoare ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download