Scopul căsătoriei este sporirea împărăției lui Dumnezeu pe calea unei rândueli cinstite. Tocmai fiind vorba de împărăția lui Dumnezeu, nu averea trebue căutată la alegerea mirelui sau a miresei.
Ieronim, (născut Sophronius Eusebius Hieronymus, născut 347, în Stridon, azi Strigova, Croația, a decedat în 30 septembrie 420, la Betleem, în Palestina), istorisește că un om de frunte cu numele Cerealis a cerut în căsătorie pe văduva tînără Marcela, ispitindu-o cu averea lui formidabilă, care îi va rămâne ei, fiind el foarte bătrân.
Mama Marcelei încă s’a învoit la această partidă pe care o socotea bună, dar Marcela a refuzat categoric zicând :
”Dacă nu m’aş fi hotărât a petrece restul vieţii mele în curăţie şi aş fi voit să mă recăsătoresc, atunci mi-aș fi căutat un soţ iar nu o moştenire”.
În Biblie găsim scris de Ghedeon. Chiar dacă se considera sărac, a lucrat şi noaptea şi a făcut ce ţinea de el, chiar dacă probabil că se consuma de situaţia lui materială. Îngerului Domnului :
„Ghedeon I-a zis : „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel ? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu”. (Judecători 6 : 15)
Nivelul de trai poate nu ţine de mine, dar alegerea de-a face voia lui Dumnezeu depinde numai de mine ! În privinţa căsătoriei, apostolul Pavel scria că un om credincios trebuie să aibă grijă să se căsătorească cu cineva care este în credinţă :
„O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul ; dar, dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea ; numai în Domnul”. (I Corinteni 7 : 39)
(Sursă foto : https://ro.wikipedia.org)