243. SELECTEAZĂ CORECT 39. RĂBDAREA OBOSITĂ
I Podcast I Pasaj Biblic : Isaia 7 : 10 – 13 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 31 August 2022 I
De ce avem nevoie de răbdare ? Și ce înseamnă să obosesc răbdarea cuiva ?
Avem nevoie de răbdare deoarece nerăbdarea este acea grabă de-a-mi face singur pe plac, care mă va face să ies de sub voia Lui Dumnezeu. De fapt, a răbda înseamnă a sta acolo unde Dumnezeu mă ține și a accepta să trec prin ceea ce Dumnezeu a decis să mă treacă !
A răbda înseamnă a nu ieși din cuptorul testului Lui Dumnezeu, iar nerăbdarea constă tocmai în a ieși din foc, din încercare, înseamnă a prelua conducerea asupra vieții mele.
Aceasta este exact așa cum ar fi ca Dumnezeu să se afle la volanul vieții tale iar tu să-i spui :
„Treci pe locul din dreapta, deoarece nu-mi place cu ce viteză mergi și nici direcția în care ne deplasăm !”
Bineînțeles însă că eu sunt așa de pocăit încât nu aș îndrăzni niciodată să vorbeasc așa cu Dumnezeu … dar de făcut exact așa fac „fără abatere” !
Iar cei care nu se supun Lui Dumnezeu, vor intra într-un alt necaz, deoarece atunci când Dumnezeu vrea să prelucreze un material încăpățânat o va face indiferent de cât de mult timp va dura …
Noi poate uităm că EL nu Se încadrează în timp, acesta fiind un „spațiu” în care ne ține pe noi, dar EL este în afara timpului, în afara cadrului în care este condiționat omul să trăiască !
Timpul este ca „o casă” a omului, o casă din care nu poate ieși ! Dar Dumnezeu trăiește în afara „casei” și decide totul cu un scop bun, pentru binele nostru ! Doar că noi putem fi influențați foarte ușor de cel rău, prin gânduri, prin stări sufletești … mai ales dacă nu citim Cuvântul Lui Dumnezeu și nu ne rugăm.
Dar nerăbdarea ține mai mult de inimă decât de minte … și să fim cinstiți nu avem ceva în noi din Solomon ? Ne merge mintea și știm foarte bine ce ar trebui să facem, dar decidem mânați de pofte, așa că omul care știa ce nu trebuia să facă, a trăit exact cum îi plăcea lui, deși sigur conștiința îi spunea :
„Oprește-te, ai încălcat al nouăsutelea semafor al Lui Dumnezeu !”
Dar el a decis să-și atingă obiectivul : 1.000. Așa că în I Împăraţi 11 : 3 citim că :
„A avut de neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi trei sute de ţiitoare”.
Nu a avut cu una în plus sau cu una în minus. A făcut exact cum spune românul : „Ce l-a tăiat capul” … mai precis „ce l-a tăiat inima” și nu a ținut cont că neascultarea se plătește așa că versetul citat mai sus se termină așa : „şi nevestele i-au abătut inima”.
Așa este și creștinul care a promis că Isus va fi Stăpânul vieții lui și apoi din mândrie își permite să preia controlul asupra vieții sale ! El va avea surpriza să constate ce înseamnă aceasta !
Dacă nu citim despre Iacov și nu învățăm din ce i s-a întâmplat, nu este nicio problemă ! Dumnezeu ne poate aloca și nouă douăzeci de ani pierduți din viață „doar” pentru a ne învăța că, cu toată mintea și cu toată munca noastră, despărțiți de EL … chiar nu putem face nimic bun spiritual.
Iar în Școala răzvrătirii față de Dumnezeu există și astăzi destui nesupuși, care în acte sunt copiii Lui Dumnezeu, dar în realitate ei își sunt singurii stăpâni … care se trezesc la realitate abia după o viață de răzvrătire și își dau seama pe placul cui au trăit, de fapt !
Și noi spunem „Slavă Domnului” și când vedem oițele ce se îndreaptă acum spre bătrânețe, că încep să-și vină în „firea spirituală” și gândesc cum gândește Dumnezeu. De aceea este foarte important (pentru sănătatea noastră spirituală) să evităm abuzul … de zahăr, sare și grăsimi … iar cine ascultă să înțeleagă !
Spre final să amintim ce înseamnă : „a obosi răbdarea cuiva”. În Isaia 7 : 10 – 13 sunt scrise cuvintele pe care Dumnezeu le-a spus prin Isaia :
„Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis : „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău ; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.”
Ahaz a răspuns : „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.”
Isaia a zis atunci : „Ascultaţi totuşi, casa lui David ! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu ?”
Pentru a obosi este folosit de două ori același verb și anume ebr. laah : „a fi obosit sau nerăbdător”. Prin comportarea mea nepotrivită față de altcineva, îl pot obosi, îl pot epuiza, îl pot osteni.
Iar a osteni înseamnă :
„1 A-și pierde puterile din cauza unui efort ; a obosi. 2. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ A supune la un efort ; a obosi pe cineva”. (DEX, 2009)
Altfel spus … poate Dumnezeu Se întreabă și despre mine : „Oare cât îl voi mai tolera, cât îi voi mai permite apucăturile și răzvrătirea, cât îi voi mai suferi purtarea de necreștin … lui cel care își spune creștin dar parcă numai pe placul dușmanului Meu trăiește ?”
În Matei 17 : 17 este redat un astfel de caz, iar Domnul Isus a trebuit să spună :
„O, neam necredincios şi pornit la rău !”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi ? Până când vă voi suferi ? …”.
„Doamne Isuse, dă-mi te rog și azi, Harul de-a realiza cam pe unde mă situez din punct de vedere spiritual ! Ajută-mă să văd, prin Duhul Sfânt la ce distanță de drumul spre Cer mă găsesc și să înțeleg cum ar fi trebuit să arăt din punct de vedere spiritual … dacă aș fi trăit în voia Ta și dă-mi puterea de-a recupera ce se mai poate recupera … ca nu cumva la anii pierduți pentru totdeauna, să mai adaug unul. Ci întreagă viața mea de acum înainte să-ȚI fie pe plac numai ȚIE ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download