84 I 2023. PRIN CREDINȚĂ BINECUVÂNTEZ
I Podcast I Pasaje Biblice : Evrei 11 : 21 I Leviticul 19 : 14 I Romani 12 : 14 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 25 Martie 2023 I
După ce am observat câteva caracteristici ale falsei credințe vom continua cu enumerarea beneficiilor aduse de crederea Lui Dumnezeu pe Cuvânt și de încrederea în EL !
Cel de-al paisprezecelea beneficiu al trăirii prin credință este faptul că prin credință putem binecuvânta. În cartea Evrei 11 : 21 scrie că :
„Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său”.
A binecuvânta înseamnă literal : „vorbesc bine despre”. Dar pentru a înțelege mai bine ce înseamnă „a binecuvânta” să observăm câteva aspecte despre a antonimul lui „a binecuvânta” care este „a vorbi de rău” despre cineva sau despre ceva.
„A vorbi de rău” înseamnă de fapt „a blestema” … iar acest lucru se poate face fie pe față, fie în ascuns sau cum se mai spune „pe la spate”.
Să observăm două astfel de exemple.
Primul exemplu este notat în Leviticul 19 : 14 unde celor din poporul Evreu li s-a dat porunca următoare :
„Să nu vorbeşti de rău pe un surd şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă ; ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul”.
Aici este descrisă o culme a cinismului și anume să vorbești de rău pe un surd sau să pui un obstacol în calea unui orb. De ce a poruncit Dumnezeu așa ceva ?
Nu este evident că așa ceva este păcat ? Bineînțeles că un om care are frică de Dumnezeu nu va face așa ceva … sau oare își poate permite ?
Să pun un obstacol în calea unui nevăzător sigur nu îmi permit dar să vorbesc de rău pe cineva care nu aude (nu pentru că este surd ci pentru că nu este de față) oare chiar nu îmi permit să fac ?
Și trebuie să mai menționăm un aspect. Cel care s-a specializat în vorbirea de rău o va folosi împotriva altcuiva și atunci când persoana respectivă a făcut ceva bun, iar aceasta ne arată că problema este la vorbitor nu la cel vorbit de rău.
În I Corinteni 10 : 30 sunt scrise cuvintele apostolului Pavel :
„Dacă mănânc, aducând mulţumiri, de ce să fiu vorbit de rău pentru un lucru pentru care mulţumesc ?”
Dar să observăm și un caz în care vorbirea de rău s-a petrecut pe față și de față cu cel vorbit de rău, dar vorbitorul nu știa cine este cel vorbit deoarece dacă ar fi știut sigur nu ar fi spus acele cuvinte și nu ar fi folosit o singură expresie prin care a vorbit de rău.
Acest al doilea exemplu pe care îl vom aminti astăzi este scris în Faptele Apostolilor 23 : 1 – 5 unde Luca a notat ce s-a întâmplat când apostolul Pavel a avut parte de un proces :
„Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis : „Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta …”.
Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură. Atunci Pavel i-a zis : „Te va bate Dumnezeu, perete văruit ! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii !”
Cei ce stăteau lângă el, i-au zis : „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu ?” Şi Pavel a zis : „N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris : „Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău.”
Este evident că apostolul Pavel a citat din Exod 22 : 28 unde scrie clar :
„Să nu huleşti pe Dumnezeu şi să nu blestemi pe mai marele poporului tău”.
Dar el a ales să folosească un sinonimul a lui „a blestema” folosind expresia „să nu vorbești de rău” care este mai blândă.
În încheiere vom aminti versetul scris în Romani 12 : 14 unde sunt consemnate cuvintele apostolului Pavel care constituie un principiu de viață al creștinului :
„Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc : binecuvântaţi, şi nu blestemaţi”.
Eu binecuvântez sau blestem? Vorbesc de bine sau vorbesc de rău ? Doamne Isuse, ajută-mă ca toată viața mea să fiu un binecuvântător ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download