332. CELE TREI TĂCERI
I Podcast I Pasaje Biblice : Psalmul 39 : 1 – 2 I 2 Samuel 16 : 5 – 12 I 1 Samuel 25 : 21- 22 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 28 Noiembrie 2022 I
Astăzi vom face o scurtă paranteză în studiul nostru despre valorile celui rău deoarece gura este organul omului de care el rea să se folosească pentru atingerea scopurilor lui și cât de mult rău putem face cu gura.
De aceea astăzi ne vom referi la Cele trei tăceri. În apropierea creștinului de Dumnezeu tăcerea este absolut necesară fiind un imperativ, o poruncă a Lui Dumnezeu. Există cel puțin trei pași ai tăcerii.
Tăcerea înaintea :
1. omului,
2. Lui Dumnezeu și
3. celui rău.
Un prim pas este învățarea tăcerii în relațiile cu oamenii:
1. Tăcerea înaintea omului
Această lecție se învață după mulți ani de umblare cu Dumnezeu. În Psalmul 39 : 1 – 2, sunt notate cuvintele lui David care a scris :
„Ziceam : „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba ; îmi voi pune frâu gurii, cât va sta cel rău înaintea mea.” Am stat mut, în tăcere ; am tăcut, măcar că eram nenorocit ; şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare !”
Un astfel de exemplu este descris în II Samuel 16 : 5 – 12 unde este notat ce s-a întâmplat după ce David a plecat din Ierusalim pentru a evita confruntarea cu Absalom dar a avut de-a face cu un om care l-a provocat într-un mod foarte obraznic pe el, împăratul țării :
„David ajunsese până la Bahurim. Şi de acolo a ieşit un om din familia şi din casa lui Saul, numit Şimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând şi a aruncat cu pietre după David şi după toţi slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul şi toţi vitejii stăteau la dreapta şi la stânga împăratului.
Şimei vorbea astfel când blestema : „Du-te, du-te, om al sângelui, om rău ! Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa pentru tot sângele casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, şi Domnul a dat împărăţia în mâinile fiului tău Absalom ; şi iată-te nenorocit, căci eşti un om al sângelui !”
Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis împăratului : „Pentru ce blestemă acest câine mort pe domnul meu, împăratul ? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul.”
Dar împăratul a zis: „Ce aveţi voi cu mine, fiii Ţeruiei ? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul i-a zis : „Blestemă pe David !” Cine-i va zice, dar : „Pentru ce faci aşa ?”?”
Şi David a zis lui Abişai şi tuturor slujitorilor săi : „Iată că fiul meu, care a ieşit din trupul meu, vrea să-mi ia viaţa ; cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.
Poate că Domnul Se va uita la necazul meu şi-mi va face bine în locul blestemelor de azi.” … ”.
Un al doilea pas este abținerea de la a nu rosti cuvinte nepotrivite de față cu Dumnezeu :
2. Tăcerea înaintea Lui Dumnezeu
Nu este destul să mă abțin cu greu de la „a nu spune câteva” (cum se mai spune) ci după ce creștinul câștigă în lupta cu firea lui și nu va mai avea probleme în a-și ține gura va trece la pasul următor despre care tot David a vorbit și anume la abținerea de la a vorbi ce nu trebuie înaintea Lui Dumnezeu :
„Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El”. (Psalmul 37 : 7)
Nu odată, David (și nu numai el) și-a cerut blestemul într-un moment de presiune în care a cedat și a spus ce nu trebuie înaintea Lui Dumnezeu. De exemplu, atunci când efortullor nu este răsplătit de Nabal, David a spus :
„În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustiu, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
Dumnezeu să pedepsească pe robul Său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal !” … ”. (I Samuel 25 : 21 – 22)
Un al treilea pas este :
3. Tăcerea înaintea celui rău
Dar firea pământească, natura noastră decăzută nu cedează chiar așa ușor iar acest lucru este testat când vin provocările interioare celui rău (pe care Dumnezeu le permite).
Atunci când ne gândim la Ispitirea Domnului Isus noi știm că el a avut o conversație cu Satana după patruzeci de zile de tăcere, timp în care a stat singur.
Dar deși probabil că Domnul Isus era liniștit în interiorul Lui a trebuit să aibă de-a face cu Cel rău, despre care Evanghelistul Matei a spus că este : „Ispititorul” și „Diavolul” (a se vedea Matei 4 : 3, 5, 8 și 11), iar Domnul Isus l-a numit : „Satana” (a se vedea Matei 4 : 10)
Deși a fost ispitit, Domnul Isus nu a rostit nicio judecată disprețuitoare la adresa celui rău (lucru care a mai fost amintit) ci a știut că trebuie să treacă și prin acest test, permis de Dumnezeu.
„Doamne Isuse, ajută-mă ca prin tot ce am de trecut să aleg voia Ta și ÎȚI mulțumesc că TU ÎȚI trăiești viața Ta și prin mine ! Amin !”
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download