„Atunci şarpele a zis femeii : „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”
Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea [deja înţelegeau că Dumnezeu îi ţinea cu mintea încuiată, era bine că le-a venit în ajutor salvatorul].
A luat deci din rodul lui şi a mâncat ; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el”. (Geneza 3 : 4 – 6) Tocmai consumaseră o omletă din ouă de şarpe … Continue reading „Distrugerea prin aparenta purtare de grijă 2. Oul de şarpe [Geneza 3.4-6, Isaia 59.5]”