Liniştirea Divină. II. Liniştirea inimii [Ioan 14.1-14]

I. Liniştirea inimii (v. 1 – 7)

Să nu vi se tulbure [gr. tarassesthō din tarassó: „a se agita, a se tulbura”] inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri.

Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci ; cum putem să ştim calea într-acolo ?” Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la [gr. pros „spre”] Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14 : 1 – 7)

Continue reading „Liniştirea Divină. II. Liniştirea inimii [Ioan 14.1-14]”

Liniştirea Divină. I. Introducere [Ioan 14.1-14]

Credinţa în Domnul Isus şi în Dumnezeu aduce :

1. liniştirea inimii (v. 1 – 7),
2. o cunoaştere mai profundă a Lui Dumnezeu prin Isus (v. 8 – 11) mai ales în perioadele de încercare, iar aceasta linişte încrezătoare ne face să ne bazăm pe Dumnezeu pentru
3. intervenţiile Lui Divine, supranaturale (v. 12 – 14), de care are parte cel ce se încrede în Dumnezeu.

Pasajul poate fi rezumat prin versetul din Isaia 26 : 3

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti [garantezi] pacea ; da, pacea, căci se încrede în Tine”. Continue reading „Liniştirea Divină. I. Introducere [Ioan 14.1-14]”