„Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său : „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război,
În traducerea Cornilescu scrie :
„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea ? Îndreptându-se după cuvântul Tău”. (Psalmul 119 : 9)
La ce se referă expresia îndreptându-se ?
Îndreptându-se către un punct de reper ?
Sau se referă la ceva strâmb care trebuie să fie îndreptat ?
I. Câteva explicaţii : Continue reading „Îndreptându-se, Psalmul 119:9”
„În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere … Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice : Continue reading „40. Învierea morţilor, Evanghelia după Matei 22 : 23, 29 – 31”
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem
„La început vulturul zbura cutezător peste pământ la adăposturi de primejdii. Nici cu lănci, nici cu săgeţi, oamenii nu-l puteau nimeri. Atunci oamenii culeseră penele de vultur, ca să-şi făurească din ele săgeţi mai sigure şi mai repezi.
Traseră în vultur şi-l nimeriră, rănindu-l de moarte. Pe când vulturul, în ultimul lui zbor, se rostogolea spre pământ, văzu mânerul săgeţii cu pene de vultur. Iar moartea îi fu şi mai amară : „Nu puteam fi ucis decât prin puterea propriilor mele pene”. (Din cartea Esop, de Arnold Bronnen). Continue reading „15. Vulturul, Romani 7:18”
„Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi”. (Romani 5 : 15)
Despre Alexandru cel Mare se susţine, că pe când îşi transporta trupele pe mare spre Asia, vântul de seară a adus de către Arabia fericită o boare aromatică şi a dedus de aici, că fericită trebue să fie ţara spre a cărei cucerire a plecat. Continue reading „38. Harul, Romani 5:15”
„Dumnezeu a zis lui Solomon : „Fiindcă dorinţa aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogăţii, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmaşilor tăi, nici chiar o viaţă lungă, ci ceri pentru tine înţelepciune şi pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domneşti, înţelepciunea şi priceperea îţi sunt date.
Îţi voi da, pe deasupra, bogăţii, averi şi slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta şi cum nici nu va mai avea după tine”. (II Cronici 1 : 11 – 12) Continue reading „37. Gânduri şi dorinţe necurate. Ferirea de ele, 2 Cronici 1.11-12”
„Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi ; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi”. (Evanghelia după Luca 12 : 11 – 12)
Pe vremea lui Diocleţian, [Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut drept Dioclețian, a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305], se desfăşură cea mai cumplită persecuţiune contra creştinilor.
Trăia pe atunci în Capadocia în casa sa părintească o fată frumoasă, care prin darul Domnului devenise creştină. Proconsulul roman, care se simţea atras de frumuseţea ei, dădu ordin să o prindă şi aducândui-o înainte îi zise : Continue reading „36. Frumuseţea sufletească, Evanghelia după Luca 12:11-12”
Mântuitorul zice : „ … de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri”. (Evanghelia după Matei 10 : 33)
Deci creştinul să se înveţe a nu-i fi frică şi ruşine de oameni, când e vorba a-şi arăta credinţa.
Fiul unui împărat a fost prins că complotează împotriva tatălui său. Drept pedeapsă i se puse o funie de gât, iar în mâini un vas plin până la vârf cu apă şi astfel a trebuit să meargă pe străzile oraşului.
Doi soldaţi mergeau după el şi aveau porunca să-i tae capul, dacă varsă numai un strop de apă din vas. Fiul împăratului a îndeplinit bine porunca şi s-a întors la palat. Împăratul zise : Continue reading „35. Frica de oameni, Evanghelia după Matei 10:33”
