201. MÂNIA LUI DUMNEZEU 4. PILDA ROBULUI NEMILOSTIV. DATORNICUL ȘI PROBLEMA ÎNDATORĂRII ÎN SOCIETATEA DE CONSUM
I Podcast I Pasaje Biblice : Matei 18 : 21 – 35 și Romani 13 : 8 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 20 Iulie 2022 I
Reamintim că în Pilda robului nemilostiv se vorbește despre :
1. un contabil care este foarte atent la datoria altora (dar nu și a lui),
2. Împăratul care are Registrul socotelilor ținut la zi și
3. datornicul care cere îngăduință.
Astăzi vom aminti câteva lucruri despre datornic, despre problema îndatorării în societatea de consum.
Datornicul
În Matei 18 : 28 – 30 scrie că :
„Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei.
A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând : „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea : „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.”
Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria”.
În Romani 13 : 8 scrie :
„Să nu datoraţi nimănui nimic …”.
Ce valoare au pentru noi astfel de cuvinte ? Și ce putere de influențare au asupra noastră promoțiile la x produse de care nu avem nevoie ?
Pilda robului nemilostiv ilustrează faptul că un om care este dator altuia, poate intra în probleme la care nici nu s-a gândit în momentul în care a făcut împrumutul.
În context este adevărat că se referă strict la datoria de-a-l ierta pe aproapele meu care mi-a greșit, la fel cum și eu am fost (și sunt iertat de Dumnezeu), dar noi vom studia și problema îndatorării cuiva față de altcineva și consecințele negative care pot urma.
Așa se spune că trăim într-o „societate de consum” cu referire la „consumism”, la „mentalitatea de consumator”, de om care tot cumpără bunuri fie că are nevoie de ele fie că nu are nevoie, dar le ia fiindcă sunt „la ofertă”, fiindcă sunt ieftine și cine știe când va mai avea parte de „oferta” respectivă, de „promoția” aceea !
Dar în această scurtă prezentare a problemei îndatorării noi nu ne vom referi la o astfel de societate de consum, ci la consumul pe care îl resimte în interior omul care are datorii și la ce fel de probleme se expune din momentul în care ia un împrumut, fără a ÎL întreba pe Domnul Isus, dacă este bine ce are de gând să facă sau dacă nu are voie să facă așa ceva !
„O sută de lei” de atunci însemnau câștigul pentru o sută de zile de muncă, dar prin zi se înțelegea „zi lumină”, nu doar opt ore de muncă.
La ora actuală „o sută de lei” de atunci ar însemna undeva între 3.000 și 4.000 de euro (la un câștig de 150 de lei sau 200 de lei pe zi (cât poate câștiga un om care lucrează în agricultură) dar bineînțeles că este greu de aproximat având în vedere puterea de cumpărare a banilor de atunci și puterea de cumpărare a banilor de azi).
În urmă cu un timp am discutat cu un credincios care se află într-o structură de conducere undeva într-o Biserică din Vestul Europei și l-am întrebat cum proceează cu cei care au probleme materiale.
El este român dar Biserica respectivă nu este o Biserică de români ci de vestici. Mi-a spus că ei nu ajută cu bani ci oferă mâncare celui aflat în nevoie, timp de maxim trei luni.
După trei luni verifică acel caz social și dacă nu și-a revenit financiar nu îl mai ajută, deoarece consideră că are probleme spirituale pe care nu și le-a rezolvat și de aceea se descurcă greu din punct de vedere material. (Dar în această perioadă ei ajută din punct de vedere spiritual, sfătuiesc, îndeamnă omul) …
A fi binecuvântat este cu totul altceva decât ceea ce înseamnă teologia prosperității și este absolut normal ca un copil al Lui Dumnezeu să trăiască având parte de binecuvântarea Tatălui Lui din Cer !
În Deuteronom 15 : 6 scrie :
„Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a spus, aşa încât vei da cu împrumut multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele ; tu vei stăpâni peste multe neamuri, dar ele nu vor stăpâni peste tine”.
Versetul este scris pentru poporul Evreu dar principiul este valabil și pentru creștini. Un om binecuvântat are regula aceasta : el nu ia cu împrumut decât în mod excepțional, împrumutul fiind pentru el o excepție. În niciun caz, nu trăiește „din împrumut în împrumut”.
De ce ? Nu lua cu împrumut deoarece dacă vei lua împrumut de la cineva, acel cineva „va stăpâni” peste tine.
În Deuteronom 28 : 43 – 44 printre blestemele de care aveau să aibă parte cei din poporul Evreu era notat și acesta :
„Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei coborî tot mai jos ; el îţi va da cu împrumut, şi tu nu-i vei da cu împrumut ; el va fi fruntea, şi tu vei fi coada”.
Ce înseamnă : „el va fi fruntea, şi tu vei fi coada” ?
În Deuteronom 28 : 13 scria la Binecuvântări (era promisiunea Lui Dumnezeu) :
„Domnul te va face să fii cap, nu coadă ; întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă
- vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă
- le vei păzi şi
- le vei împlini”.
„A fi cap” înseamnă „să fii sus” din punct de vedere financiar, a avea suficient încât să dai altora. Dar „a fi coadă” înseamnă să faci ce-ți comandă „capul”, să nu poți să faci ceea ce vrei să faci tu, ci ceea ce vrea altul. Înseamnă să fi executatul poruncilor altuia, exact cum scrie în Proverbe 22 : 7 „cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut”.
Poate noi vom spune exact cum scris în Ioan 8 : 33 : „n-am fost niciodată robii nimănui” ! Chiar așa să fie ?
Încheiem această meditație cu dorința de-a ne face o evaluare sinceră a vieții. Oare cum stăm din punctul de vederii al îndatorării, al datoriilor ?
Reamintim Romani 13 : 8, unde este scris : „Să nu datoraţi nimănui nimic …”. Și acesta este un imperativ, este o poruncă !
Dumnezeu să ne ajute să trăim astfel, având independență din punct de vedere financiar și moral ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download