II. Implicarea responsabilă a credinciosului în comunitatea în care trăieşte
„Ioab a străbătut toate seminţiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca, şi toţi bărbaţii de seamă s-au strâns şi l-au urmat.
Au venit şi au împresurat pe Şeba în Abel-Bet-Maaca şi au ridicat împotriva cetăţii un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă.
Atunci o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate : „Ascultaţi, ascultaţi ! Spuneţi, vă rog, lui Ioab : „Apropie-te până aici, căci vreau să-ţi vorbesc !” El s-a apropiat de ea, şi femeia a zis :
„Tu eşti Ioab ?” El a răspuns : „Eu sunt.” Şi ea i-a zis : „Ascultă vorbele roabei tale.” El a răspuns : „Ascult.” Şi ea a zis : „Odinioară era obiceiul să se spună : „Să întrebăm în Abel !” Şi totul se isprăvea astfel.
Eu sunt una din cetăţile liniştite şi credincioase din Israel ; şi tu cauţi să pierzi o cetate care este o mamă în Israel ! Pentru ce ai nimici tu moştenirea Domnului ?”
Ioab a răspuns : „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărâm ! Nu este aşa ! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Şeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David ; daţi-l încoace numai pe el, şi mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab :
„Iată, capul lui îţi va fi aruncat peste zid.” Şi femeia s-a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei ; au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiţă ; s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare s-a dus în cortul lui. Şi Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat”. (II Samuel 20 : 14 – 22)
Întâmplarea descrisă aici poate fi rezumată prin cuvintele spuse de Solomon :
„Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare şi mi s-a părut mare. Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea ; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.
În ea se afla un om sărac, dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac. Atunci am zis :
„Mai bună este înţelepciunea decât tăria !” Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.
Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni. Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război ; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine”. (Eclesiastul 9 : 13 – 18)
Ce principii putem învăţa ?
1. Trăiesc cu nepăsare sau mă implic în viaţa comunităţii locale ?
Contează foarte mult iniţiativa personală şi este foarte importantă comunicarea (dialogul deschis)
„Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă. Atunci o femeie înţeleaptă a început să strige din cetate … Şi femeia s-a dus şi a înduplecat pe tot poporul cu înţelepciunea ei …
Ioab a sunat din trâmbiţă ; s-au împrăştiat de lângă cetate şi fiecare s-a dus în cortul lui ”. (II Samuel 20 : 15, 22)
Din afară erau săpaţi (de oameni care erau uniţi în efortul lor de-a cuceri cetatea), dar în interior nu era aceeaşi unitate şi totul se putea termina rău (ar fi suferit toţi din cauza unuia singur) , dacă nu ar fi intervenit cineva … o femeie căreia îi păsa de ce se întâmpla în comunitatea lor !
Peste ani, Dumnezeu a clarificat o situaţie petrecută în trecutul îndepărtat al istoriei :
„Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma : era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit”. (Ezechiel 16 : 49)
Şi noi avem o problemă, (asemenea majorităţii locuitorilor cetăţii Abel-Bet-Maaca). Nici pe noi poate că nu ne prea preocupă, ce se întâmplă în afara zidurilor noastre, (în afara casei sau a bisericii noastre), ca şi cum nu am avea nimic de suferit, în urma asediului la care suntem supuşi.
Fratele Richard Wurmbrand spunea la un moment dat :
„Dar dacă eu mă apuc să găuresc barca în care suntem cu toţii şi zic : „Nu vă amestecaţi – partea asta a bărcii e a mea !”, veţi fi de acord ?
Nu ! Gaura din partea mea ne va îneca, până la urmă pe toţi”. (Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Editura „Casa Şcoalelor”, Bucureşti, 1993, p. 167)
Cum stăm în această privinţă, ne putem verifica singuri …
2. Caută binele cetăţii … pentru aceasta dă răul afară din cetate
„Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei !” (Ieremia 29 : 7)
Din această întâmplare putem învăţa cum se poate ieşi dintr-o situaţie încurcată, (care aparent este fără rezolvare), cel slab neavând scăpare din faţa celui puternic, deşi cel asediat nu are nicio vină …
3. Mai bine să piară un om şi să fie salvat tot poporul
„Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis : „Ce vom face ? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis :
„Voi nu ştiţi nimic ; oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul ?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el ; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare”. (Ioan 11 : 47 – 53)
„Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta : „Este de folos să moară un singur om pentru norod”. (Ioan 18 : 14)
Prin Jertfa Domnului Isus, este posibilă şi azi mântuirea noastră. Slăvit să fie Domnul !
(Va continua)
STUDII ASEMĂNĂTOARE :