Nu-ţi bate joc de ce nu cunoşti şi de cel pe care nu-l cunoşti !
„Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.
Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor”. (II Petru 2 : 10 – 13).
„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori !” (Psalmul 1 : 1)
Cine poate folosi batjocura, împotriva cui şi ce cuvinte pot fi spuse ? Vom observa douăsprezece exemple din Biblie.
Batjocoritori au fost pe vremea lui :
1. Iov : „Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor”. (Iov 17 : 2) În capitolul 30 : 9 scrie :
„Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor”. Cine erau ei ? Chiar oamenii care îl cunoşteau ! Altfel spus, bătaia de joc este folosită de apropiaţii unui om ajuns la necaz şi care pare a fi falimentat pentru totdeauna. Atunci oamenii arată şi spun ce gândesc !
2. Iosif. „Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul : „Iată că vine făuritorul de vise ! Veniţi acum să-l omorâm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi ; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui”. (Geneza 37 : 18 – 20)
Este clar că au vorbit aşa în bătaie de joc, folosind poate o expresie cu care-l etichetau pe fratele lor : făuritorul de vise ! Şi fraţii de azi îşi pot bate joc, de fratele mai mic, care are dezavantajul vârstei. Dar fraţii de atunci au uitat că în viaţă lucrurile se pot schimba, deoarece Dumnezeu este deasupra !
A venit vremea în care s-au trezit din vis, iar ceea ce le spunea cânva fratele lor s-a dovedit a fi realitatea ! Aşa va fi pentru unii oameni când vor trce din viaţa aceasta şi vor sta înaintea Celui de care şi-au bătut joc, iar Domnul Isus i-a îngăduit aşa cum erau şi s-a purtat cu bunătate cu ei !
3. Balaam. În Numeri 22 : 29, scrie că : „Balaam a răspuns măgăriţei : „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine ; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc”.
Bătaia de joc este soră bună cu mânia, cu ieşirea din fire, pentru că de fapt acesta este şi unul dintre scopurile principale ale celui rău. Să-l facă pe copilul Lui Dumneze să spună ce nu trebuie, pentru ca să aibă parte de disciplinarea Divină !
Balaam ar fi putut să fie întrebat : Dar tu ai fi avut aceste probleme dacă ai fi stat acasă ? Nu cumva ai probleme din cauza neascultării tale de Dumnezeu ? Poate sursa problemelor mele sunt eu, nu cel ce-mi spune (sau îmi face) ce nu-mi place !
„Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi ; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur ; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri”. (Romani 2 : 1)
4. Samson şi Dalila. Este unul din cazurile în care cel care-l acuză pe celălalt că îşi bate joc de el, exact lucrul acesta îl face ! De fapt Dalila îşi bătea joc de Samson, nu invers :
- Judecători 16 : 10 „Dalila a zis lui Samson : „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat”. Dalila reprezintă unul dintre tipurile cele mai perfide ale bătăii de joc ! Întrebarea este : Ea care-l acuza de minciună, nu trăia în minciună ? Cu gând bun voia să afle sursa puterii lui ? Nu, ea era de fapt doar o persoană care-l manipula pe celălalt, pentru a obţine pe căi necinstite, foloase materiale nedrepte !
- Judecători 16 : 13 „Dalila a zis lui Samson : „Până acum ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat.” El i-a zis : „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii”.
- Judecători 16 : 15 „Ea i-a zis : „Cum poţi spune : „Te iubesc !”, când inima ta nu este cu mine ? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare”.
O caracteristică a celui rău este încăpăţânarea cu care îşi urmăreşte prada ! Şi în acest caz, mincinosul voia să afle adevărul. Oare de ce nu se mulţumea Dalila cu minciuna ! I se vorbea pe limba ei, deoarece ea trăia în minciună !
5. Neemia : „Sanbalat, horonitul, Tobia, slujitorul amonit, şi Gheşem, arabul, fiind înştiinţaţi, şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis : „Ce faceţi voi acolo ? Vă răsculaţi împotriva împăratului ?” … Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei :
„La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi ? Oare vor fi lăsaţi să lucreze ? Oare vor jertfi ? Oare vor isprăvi ? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc ?” Tobia, amonitul, era lângă el şi a zis : „Să zidească numai ! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră”. (Neemia 2 : 19, 4 : 1 – 3)
Neemia era un om care a pus suflet în ceea ce-a făcut. Pentru a putea face binele pe care şi l-a propus, a renunţat temporar la viaţa de confort, (el fiind paharnicul împăratului Artaxerxe) : „Sanbalat, horonitul, şi Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel”. (Neemia 2 : 10)
De ce uneori cei ce fac binele au parte de rău ? Deoarece există cel rău care se împotriveşte Lui Dumnezeu, Cel Bun, iar omul credincios are de suferit din partea unui om rău, dat fiind că batjocura este un duh, de care se lasă însufleţit omul fără frică de Dumnezeu, care nu ştie că va veni o Zi a Judecăţii în care tot ce-a spus îl va condamna pe cel care a ales să rostească tot ce-i trecea prin minte.
6. David şi :
- Goliat : „Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai şi cu faţa frumoasă. Filisteanul a zis lui David : „Ce ! sunt câine, de vii la mine cu toiege ?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui … ”. (I Samuel 17 : 42 – 43) De unde vine oare înjurătura de Dumnezeu ? Şi de ce l-a înjurat ? Aşa se poartă un om mare cu un copil ?
- Mical. „Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră ; şi, văzând pe împăratul David sărind şi jucând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei …
David s-a întors să-şi binecuvânteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte şi a zis : „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic !” David a răspuns Micalei :
„Înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat”. (II Samuel 6 : 16, 20 – 21)
În spatele bătăii de joc este dispreţuirea celuilalt, pentru că nu pot să-mi bat joc cineva la care ţin cu adevărat. Pentru David a fost o ocazie bună pentru a-şi da seama de cine este Mical cu adevărat, dacă până atunci nu a ştiut !
Domnul Isus spunea că :
„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui ; căci din prisosul inimii vorbeşte gura”. (Evanghelia după Luca 6 : 45)
Cine spunea aceste cuvinte ? Cel ce-a făcut şi omul şi gura lui, Cel ce ştie cel mai bine cum funcţionează omul ! Practic Mical şi-a spus clar părerea despre David şi poate a fost dezamăgitor pentru el. ca după o zi de bucurie, să afle de la soţia lui, (poate iubita tinereţii lui), că ea îl consideră a fi : „un om de nimic”.
STUDII ASEMĂNĂTOARE :