Apostolul Pavel le scria creştinilor din Roma : „Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”. (Romani 15 : 4)
În I Corinteni 10 : 11, tot apostolul Pavel a scris că : „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor”.
„Atunci Isus le-a zis : „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii ! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa ?” Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El”. (Luca 24 : 25 – 27).
Aceasta înseamnă că în fiecare carte a Vechiului Testament este scris ceva despre Domnul Isus ! Un astfel de exemplu îl avem în I Samuel 30 : 1 – 8 :
„Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul, după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.
David şi oamenii lui au ajuns în cetate, şi iată că era arsă ; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luaţi prinşi. Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David : Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.
David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. [În Psalmul 77 : 11 găsim scris : „Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară”].
El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec : „Adu-mi efodul !” Abiatar a adus efodul la David. Şi David a întrebat pe Domnul : „Să urmăresc oastea aceasta ? O voi ajunge ?” Domnul i-a răspuns : „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul”.
Pentru a înţelege Biblia este bine să ne amintim că există trei niveluri de înţelegere a textului :
- Literal : o întâmplare din viaţa lui David.
- Spiritual : situaţii prin care poate să treacă orice credincios.
- Profetic : se referă la Isus.
Şi Domnul Isus :
1. A fost în pericolul de-a fi ucis cu pietre.
În versetul 6 (din cartea I Samuel 30), găsim scris că : „David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre …”.
În Evanghelia după Ioan 11 : 8 scrie : „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” Ce s-a întâmplat ?
- Ioan 8 : 59 „La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu”.
- Ioan 10 : 31 „Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă”. Prima dată nu spune care era scopul lor … nu voiau doar să-L lovească, ci voiau să-L omoare !
- Ioan 10 : 32 – 33 „Isus le-a zis : „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu : pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine ?” Iudeii I-au răspuns : „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu”.
2. Era Cuvântul Lui Dumnezeu şi a făcut numai voia Lui Dumnezeu.
„Şi David a întrebat pe Domnul : „Să urmăresc oastea aceasta ? O voi ajunge ?” Domnul i-a răspuns : „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul”. (I Samuel 30 : 8)
Isus a fost, este şi va fi Cuvântul prin care Dumnezeu ne-a vorbit, ne vorbeşte şi ne va vorbi ! În Evanghelia după Ioan 1 : 1, 14 scrie :
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu … Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl”.
David nu a decis nimic până nu i-a vorbit Dumnezeu prin Cuvântul Lui. Domnul : „Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis : „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine ; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai”. (Ioan 5 : 19)
Isus a fost prigonit de cei din neamul Lui : „Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o : „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni ; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi”. (Ioan 15 : 20)
3. A fost părăsit … dar El nu i-a părăsit pe-ai Lui :
a) La început a fost părăsit de-o parte din cei care l-au urmat până atunci.
În Evanghelia după Ioan 6 : 66 scrie că : „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El”.
b) La necaz toţi L-au părăsit : „Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin proroci.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit”. (Matei 26 : 56).
În Isaia 53 : 3 scrie profetic despre Domnul Isus că era : „Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă”.
c ) Diferenţa dintre Isus şi ucenicii lui constă şi în faptul că EL nu i-a părăsit … pe cei care L-au părăsit, atunci când avea nevoie mai mare de ei.
După Înviere Domnul Isus li s-a arătat ucenicilor şi nu le-a reproşat ce I-au făcut !
În Evanghelia după Marcu 16 : 9, 12, 14 scrie că :
- „Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci …
- După aceea S-a arătat, în alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară …
- În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă ; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat”.
Şi creştinul :
- va avea necazuri,
- trebuie să decidă în viaţă bazându-se pe Cuvântul lui Dumnezeu şi
- va avea momente în care va fi dispreţuit, părăsit dar ceea ce este mai important este promisiunea Domnului Isus : „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin”. (Evanghelia după Matei 28 : 20)