191. STĂRILE SUFLETEȘTI 11. AȚÂȚAREA FOCULUI MÂNIEI
I Podcast I Pasaj Biblic : Efeseni 4 : 26 – 27 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 10 Iulie 2022 I
Reamintim că în viață mânia este comparată cu un foc, iar focul are cel puțin trei faze de dezvoltare :
1. aprinderea,
2. ațâțarea și
3. întreținerea.
La ce trebuie să am grijă imediat după ce văd că s-a aprins mânia în sufletul meu ? Să nu cumva să o ațâț, să nu pun „lemne pe foc”, să nu pun benzină ca nu cumva să mă trezesc că nu mai pot stinge incendiul (neînțelegerea, cearta, conflictul) etc.
A ațâța înseamnă :
„1. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. A (se) întărâta, a (se) asmuți …”. (DEX, 2009)
Cumva mai limpede redă ideea verbul a întărâta care înseamnă :
„1. A aduce pe cineva în stare de enervare, de surescitare ; a agita, a instiga un grup de oameni ; a ațâța, a asmuți … 2. A incita pe cineva să facă un lucru. ♦ … a se înflăcăra. 3. A se … intensifica, a se înteți”. (DEX, 2009)
S-a aprins „focul”, a reușit să te mânie cineva sau te-ai mâniat singur pe cineva sau pe ceva ? Ai grijă ca nu cumva să te întărâți, să te agiți mai tare tu singur și să te lași înflăcărat de cel rău. De ce ?
Un foc ce arde pe câmp poate fi scăpat extrem de ușor de sub control, dacă nu este stins imediat. Iar despre focul mâniei apostolul Pavel a scris clar că : este important ce fac după ce s-a aprins.
„Mâniaţi-vă,
- şi nu păcătuiţi.”
- Să n-apună soarele peste mânia voastră
- şi să nu daţi prilej diavolului”. (Efeseni 4 : 26 – 27)
Altfel spus, vei avea momente în care te vei aprinde de mânie dar decide să ierți, să-ți rezolvi repede conflictul și să nu lași să treacă ziua respectivă, deoarece urmările pot fi foarte grave dacă amâi împăcarea imediată și primești gândurile de răzbunare care-ți vor veni în minte, precum și stările sufletești de răutate, de ciudă, de amintire a ceea ce x ți-a făcut el cândva etc.
Să ne amintim doar două exemple de mânie urmată de neiertare și implicit de „prilej dat diavolului” precum și un exemplu pozitiv, de gestionare bună a mâniei.
1. Cain
În Geneza 4 : 5 scrie despre Dumnezeu că :
„ … spre Cain şi spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa”.
Dar deși i s-a atras atenția, Cain nu și-a rezolvat problema spirituală pe care o avea, ci a persistat în păcat, a ațâțat mânia, a făcut o crimă, a fost blestemat de Dumnezeu și a mers din rău în mai rău.
De unde a pornit totul ? De la o mânie, urmată de persistarea voită în păcat, decizie care-a deschis ușa celui rău pentru a intra în viața lui !
Aparent era doar o stare sufletească rea, de moment … dar s-a dovedit că un foc mic poate să aprindă o pădure mare !
În al doilea rând, un al doilea exemplu negativ este în viața lui Abner.
2. Abner
În cartea II Samuel 3 : 6 – 8 scrie că :
„În timpul războiului dintre casa lui Saul şi casa lui David, Abner a ţinut cu tărie la casa lui Saul. Dar Saul avusese o ţiitoare, numită Riţpa, fata lui Aiia.
Şi Iş-Boşet a zis lui Abner : „Pentru ce ai intrat la ţiitoarea tatălui meu ?” Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iş-Boşet şi a răspuns :
„Oare cap de câine sunt eu şi ţin cu Iuda ? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoinţă faţă de casa tatălui tău, Saul, faţă de fraţii şi prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, şi astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta ?”
De fapt împăratul Iş-Boşet avea dreptate atunci când i-a făcut acest reproș lui Abner, care fiind de fapt adevăratul conducător al țării credea că în cazul lui, altfel trebuie văzut păcatul. Iar de mânie a trecut de partea dușmanului lor, iar aceasta l-a costat viața deoarece nu și-a făcut bine socotelile.
De unde s-a pornit și unde s-a ajuns ? Tot de la ceva aparent neînsemnat. O remarcă care nu a fost bine primită, iar acest prilej dat celui rău, a adus moartea celor doi și nu după multă vreme a urmat dezastrul țării, dacă privim strict la ei ca țară liberă, deoarece Israelul a intrat sub stăpânirea altui împărat (a lui David).
Un al treilea exemplu, de data aceasta pozitiv, de gestionare bună a mâniei este în cazul lui :
3. Naaman
În cartea II Împărați 5 : 11 – 14 scrie ce s-a întâmplat când lucrurile au decurs altfel decât își imagina Naaman, el fiind foarte frustrat că nu i s-a acordat importanța cuvenită :
„Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând : „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra.
Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel ? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat ?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.
Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis : „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut ? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus : „Scaldă-te, şi vei fi curat.”
S-a coborât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu ; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţat”.
Este drept că a avut și sfetnici buni dar și el a ales ca după mânie să nu păcătuiască și să nu dea prilej diavolului, altfel ar fi fost probabil exact ca în primele două cazuri amintite mai sus și cine știe cât de rău putea să se termine totul (având în vedere contextul din vremea respectivă) …
Dumnezeu să ne ajute ca niciodată să nu minimalizăm potențialul distructiv al mâniei !
De aceea este important ca vasul meu să fie plin de Duhul Sfânt iar în el să nu-i ofer celui rău nici măcar „o palmă de loc”.
În Numele Domnului Isus, ÎL rog pe Dumnezeu să mă ajute la aceasta ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download