Pe timpul când regele Taxiba din Japonia oprise practicarea religiunii creştine, erau acolo la curte două doamne creştine, pe cari regina le iubea foarte mult.
Ea şi cercă totul ca să le păstreze lângă sine şi mai departe şi de aceea li făcu propunerea, că dacă n’ar voi să părăsească legea creştină, să o împlinească în ascuns : căci doar în inimă ar putea ele să rămână cele mai bune creştine.
Ele însă au răspuns : „Regină, creştinii nu au două feţe, dintre cari una să arate minciuna, iar alta adevărul. Când noi nu mărturisim credinţa noastră, atunci o tăgăduim”.
Ele au rămas pe lângă declaraţia aceasta şi s’au despărţit de curte. Regina a simţit o mare admiraţie pentru aceasta tărie. Dar, precum zice Mântuitorul, pe creştin nu-l face numai mărturisirea cu gura, ci şi cu viaţa :
„Nu oricine-Mi zice : „Doamne, Doamne !” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”. (Evanghelia după Matei 7 : 21) .
„Numai atunci suntem noi cu adevărat credincioşi, când credinţa, ce o mărturisim cu gura, o dovedim prin fapte“, zice Grigorie.
„Mulţi sunt însă cari pe Dumnezeu mărturisesc că îl ştiu, dar cu faptele îl tăgăduesc”. (Tit 1 : 16)
(Sursa foto : http://www.operationworld.org)