188. STĂRILE SUFLETEȘTI 8. CUM SE APRINDE FOCUL MÂNIEI
I Podcast I Pasaj Biblic : Deuteronom 32 : 22 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 07 Iulie 2022 I
Mânia este ca un foc al iadului pe care cel rău ar vrea să îl aprindă în inima mea, dar eu decid dacă îl sting sau pot să mă întărât în mine însumi și să pun „lemne” pe foc, ca să îl ațâț să ardă mai tare.
Dar această decizie a răzbunării înseamnă de fapt să-i deschid ușa vieții mele interioare celui rău, să-i ofer o oportunitate de-a se instala în viața mea iar deschiderea spre rău poate avea consecințe dezastruoase.
Reamintim că în viață mânia este comparată cu un foc iar focul are cel puțin trei faze de dezvoltare :
1. aprinderea,
2. ațâțarea și
3. întreținerea.
Mai întâi vom aminti :
Cum se aprindea un foc în vechime
În ebraică este folosit cuvântul charah care înseamnă „a arde sau a fi aprins cu mânie” și este folosit în original de nouăzeci de ori în Vechiul Testament.
Pentru a face un foc, pentru a avea o ardere (o temperatură ridicată) este nevoie de foc și de lemne (sau de un combustibil. Cuvântul combustibil înseamnă : „Care are însușirea de a arde” DEX, 2009).
Când vorbim despre mânie, omul este „combustibilul” dar cu ce foc este aprins ? Noi folosim chibriturile sau bricheta etc. (la ora actuală) dar în vechime așa ceva nu exista.
1. Focul
Cuvântul folosit în limba ebraică pentru foc este esh și se traduce prin :
- torță,
- iască sau
- cărbuni de foc.
Vom aminti aici trei versete în care se vorbește despre foc în Vechiul Testament :
1. torță de foc. Primul verset în care este folosit cuvântul „foc” este Geneza 15 : 17 „După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc ; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor, şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate”.
2. iasca. În Geneza 22 : 6 scrie că :
„Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său, Isaac, şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună”.
Cuvântul „foc” este folosit aici cu referire la „iască”. Iasca este un : „Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul”. [DEX, 2009]
3. cărbuni de foc. În Ezechiel 1 : 13 scrie :
„În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi care ardeau ; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturi vii ; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere”. Expresia „cărbuni de foc” amintește aprinderea focului într-un loc în care nu exista foc, folosind cărbuni luați dintr-un foc care ardea în altă parte.
În al doilea rând pentru aprinderea unui foc și pentru a avea o ardere este nevoie de lemne (de combustibil).
2. Lemnele (combustibilul)
Pentru ardere se foloseau :
- lemnul,
- tăciunele sau
- cărbunele.
1. lemnul a fost amintit mai sus în Geneza 22 : 6.
2. tăciunele. În Zaharia 3 : 2 scrie că :
„Domnul a zis Satanei : „Domnul să te mustre, Satano ! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul ! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc ?”
Iar în Isaia 7 : 4 împăratului Ahaz, Dumnezeu i-a vorbit prin Isaia astfel :
„Ia seama şi fii liniştit ; nu te teme de nimic, şi să nu ţi se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă : din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei, şi din pricina fiului lui Remalia !”
3. cărbunele de foc. În II Samuel 22 : 13 scrie despre Dumnezeu că :
„Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc”. Și focul și la ora actuală se poate face fiind folosiți cărbunii.
3. Arderea
Arderea este definită ca fiind o :
„Reacție rapidă de combinare a unei substanțe cu oxigenul în timpul căreia se degajă căldură și lumină”. (NODEX 2002)
Pentru procesul arderii amintim doar Isaia 50 : 11 unde scrie :
„Iar voi toţi care aprindeţi focul şi puneţi tăciuni pe el umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri”.
În concluzie, referindu-ne la mânie, înțelegem că este un foc care ne va consuma în interior (la fel ca un lemn care prin ardere se tot micșorează până rămâne doar cenușa).
Dacă ne lăsăm cuprinși de mânie putem avea parte de o mistuire printr-un foc interior, de un chin sufletesc și de dureri care vor duce la pierderea prezenței Duhului Sfânt și la pierderea relației dintre noi și ceilalți oameni.
„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului”. (Efeseni 4 : 26 – 27)
De aceea ascultând de aceste cuvinte scrise de apostolul Pavel, Dumnezeu să mă ajute atunci când cineva sau ceva mă mânie să decid stingerea imediată a conflictului interior (care poate să fie doar interiorul meu nu să fie și între două părți) iar iertarea să o acord imediat, indiferent de motivația avută pentru a justifica întreținerea mâniei, adică răzbunarea.
De Cine avem nevoie pentru o viață fără „incendii” ? De Duhul Sfânt, de prezența constantă a Domului Isus în viața nostră, de plinătatea Lui Dumnezeu ! Și să ne ajute Dumnezeu să avem o astfel de viață plină de Duhul Sfânt ! Amin !
Podcastul poate fi ascultat aici :
Podcast: Play in new window | Download