Neputinţele şi bolile, I. Vindecarea neputinţelor [Isaia 53.4-5, Matei 8.16-17]

Florin

Neputinţele şi bolile [Isaia 53.4-5]

Prin Jertfa Domnului Isus credinciosul poate obţine iertarea păcatelor şi vindecarea fizică dar Domnul Isus (asemenea unui mare preot) empatizează şi cu omul care cere ajutorul pentru neputinţele sufletului.

Sufletul poate suferi din cauza lipsei cunoaşterii adevărului şi a unei gândiri greşite dar şi din cauza ierarhizării eronate a priorităţilor.

Dar în Harul Lui, Dumnezeu se poate folosi de-o slăbiciune a mea pentru a mă face puternic în domeniul respectiv.

I. Vindecarea neputinţelor (Matei 8 : 16 – 17)
II. Lipsa cunoaşterii adevărului şi a gândirii greşite (Evrei 5 : 2)
III. Ierarhizarea eronată a priorităţilor (Evrei 7 : 28 )
IV. Puterea dobândită din slăbiciune [Evrei 11 : 34]

„Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. (Isaia 53 : 4 – 5)

Împlinirea profeţiei este descrisă de Evanghelistul Matei (în cap. 8 : 16 – 17) unde scrie că :

„Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice : „El a luat [gr. elaben] asupra Lui neputinţele [gr. astheneias] noastre şi a purtat [gr. ebastasen] bolile [gr. nosous „infirmităţile, bolile”] noastre”.

Evanghelistul Matei, scriind despre vindecările înfăptuite de Domnul Isus a folosit două verbe (care exprimă acţiunea) şi două substantive (care arată substanţa):

  1. verbe :
    1. a pus mâna (gr. elaben : Matei 15 : 36 „A luat cele şapte pâini şi peştişorii”) pe neputinţe şi
    2. a ridicat (gr. ebastasen, este folosit în Marcu 14 : 13 pentru : „a duce în mână un ulcior”) a luat / a dus bolile de la noi.
  2. substantive :
    1. gr. astheneias ; astheneia (lit. „fără tărie”) înseamnă : „slăbiciune, fragilitate”. Astheneia este folosit de 24 de ori în N.T. şi doar de şapte ori este tradus cu boală sau bolnav.
    2. gr. nosous „infirmităţile, bolile” ; este folosit de 14 ori în Noul Testament.

Pentru a înţelege sensul cuvântului slăbiciune (gr. astheneia) vom aminti trei domenii în care acţionează aceasta. În viaţă omul poate avea fie probleme din cauza slăbiciunii, fie … avantaje, deoarece Dumnezeu se poate folosi (se foloseşte) de un rău pentru a ne face bine.

Avem probleme din cauza :

  • lipsei cunoaşterii adevărului şi a gândirii greşite (Evrei 5 : 2),
  • ierarhizarea eronată a priorităţilor (Evrei 7 : 28).

Dar în Harul Lui, Dumnezeu se poate folosi de-o slăbiciune a mea pentru a mă face puternic în domeniul respectiv.

STUDII ASEMĂNĂTOARE :