Faraon, III. Studiu de caz. Comportamentul greşit [Exod 1.8-22]

Florin

Calea spre dezastru începe cu acceptarea unui gând care îmi trece prin minte, continuă cu rostirea acestui gând ce devine cuvânt, decid în consecinţă, după care trec la înfăptuire. Parcurgerea constantă a aceleaşi cărări comportamentale duce la formarea unui caracter reprobabil.

Pentru schimbarea traseului, trebuie observată direcţia înspre care mă îndrept (spre bine sau înspre rău) şi conştientizarea faptului că totul depinde de sursa din care mă alimentez zi de zi !

„8 Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif. 9 El a zis poporului său : „Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi.

10 Veniţi să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă
se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri,
să ne bată şi
să iasă apoi din ţară.”

11 Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca să-i asuprească prin munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses, ca să slujească de hambare lui faraon. 12 Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea ; şi s-au scârbit de copiii lui Israel. 13 Atunci egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie.

14 Le-au făcut viaţa amară prin lucrări grele de lut şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp, şi în toate muncile acestea, pe care-i sileau să le facă, erau fără niciun pic de milă.

15 Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra, şi cealaltă Pua, 16 şi le-a zis : „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi ; iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.” 17 Dar moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut ce le poruncise împăratul Egiptului : ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască.

18 Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis : „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască ?” 19 Moaşele au răspuns lui faraon : „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele ; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.”

20 Dumnezeu a făcut bine moaşelor; şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr. 21 Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case.

22 Atunci faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui : „Să aruncaţi în râu pe orice băiat care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască”. (Exod 1 : 8 – 22)

Adevărul central

Relatarea din Exod 1 : 8 – 22, redă un model comportamental greşit, de aceea în viaţă este bine să analizăm nu doar ceea ce face un om, cât (mai ales) cu ce motivaţie acţionează astfel.

În cazul lui Faraon au fost nu doar îngrijorarea ci şi frica, (de ceea ce în mod ipotetic s-ar fi putut întâmpla), precum şi decizia de-a acţiona în aşa fel încât să nu se ajungă cândva în respectiva situaţie ipotetică !

I. Faraon / necredinciosul

Cum s-a purtat / se comportă acest tip de om ?

  1. I-a venit în minte un gând, apoi
  2. a spus ce-a gândit, după care
  3. a luat deciziile pe care le credea cele mai bune, ele fiind transformate în fapte.

1. Gândul care i-a venit a fost :

„ … dacă se va întâmpla un război,

  1. să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri,
  2. să ne bată şi
  3. să iasă apoi din ţară.”

2. Mesajul transmis

„ … a zis …” şi :

3. Faptele / măsurile luate pentru ca să nu se ajungă la ce-şi imagina ! Probabil că el nu ştia că plecarea din Egipt (ieşirea) era profeţită …

Oricum evreii aveau să iasă din ţară, dar nu atunci şi nu aşa cum îşi imagina faraon. Prin Iosif a ajuns în Egipt o familie, (iar acolo s-a ajuns la un popor întreg), poporul evreu care aveau să fie eliberaţi din robie prin intermediul lui Moise.

STUDII ASEMĂNĂTOARE :